ICCJ. Decizia nr. 3977/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3977/2009
Dosar nr. 681/32/2008
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău la 2 aprilie 2009, Statul Român prin C.C.S.D. în contradictoriu cu reclamantele S.R. şi S.D., a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 37 din 20 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că decizia 1840 din 31 ianuarie 2008 a cărei anulare a fost solicitată de reclamante, a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Astfel, de principiu a precizat reclamanta, atunci când instanţele judecătoreşti au stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care sunt îndreptăţite persoanele ce beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deciziile reprezentând titlul de despăgubire vor fi emise de către comisie în cuantumul respectiv.
În cazul de faţă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, prin apelare şi recurare, instanţa judecătorească a stabilit cuantumul măsurilor la care este îndreptăţită reclamanta, motiv pentru care, Comisia Centrală a pus în executare hotărârea judecătorească.
De altfel, a precizat recurenta prin răspunsul formulat din 19 noiembrie 2007 către intimatele-reclamante s-a adus la cunoştinţa acestora, că dosarul ce conţine dispoziţia nr. RR/2006, va fi supus atenţiei Comisiei Centrale pentru a fi emisă decizia ce reprezintă titlu de despăgubire, în cuantumul stabilit de instanţă, deci reclamantele cunoşteau încă din luna noiembrie 2007 că decizia se va emite conform sentinţei. Sub acest aspect recurenta a făcut referire şi la decizia nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of. Partea I nr. 140/22.02.2008 şi prin care s-a statuat că „prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în temeiul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005”.
Aşa fiind a subliniat recurenta, în temeiul celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1651 din 13 martie 2008, s-a stabilit că, în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalentul prevăzut de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de aceasta.
De altfel, a precizat recurenta, anterior adoptării deciziei nr. 1651/2008, Comisia Centrală luase decizia ca în cazul hotărârilor judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile persoanele îndreptăţite, să poată opta între solicitarea emiterii unei decizii în care să fie consemnată suma dispusă de către instanţa de judecată sau trimiterea dosarului spre reevaluare în condiţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (deci să lase la latitudinea persoanei îndreptăţite dacă doreşte să beneficieze de noile dispoziţii, în cazul în care acesta le-ar fi apreciat mai favorabile).
S-a precizat de recurentă că subscrisa Comisia Centrală a pus în executare o hotărâre judecătorească, hotărâre ce a fost dată în urma epuizării fazei litigioase a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi a respectat prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 C. civ., potrivit cărora legea civilă nu retroactivează.
Aşa fiind recurenta a solicitat admiterea recursului formulat şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei formulate de către reclamante împotriva deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 1840 din 31 ianuarie 2008 ca neîntemeiată.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa 37 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantele S.R. şi S.D. în contradictoriu cu C.C.S.D. S-a anulat decizia nr. 1840 din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâtă şi s-a dispus trimiterea dosarului spre evaluare conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, la C.C.S.D.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău la nr. 681/32/2008, reclamantele S.R. şi S.D. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând anularea deciziei nr. 1840 din 31 ianuarie 2008 emisă de pârâtă.
Reclamantele au susţinut că despăgubirile acordate prin decizia contestată nu reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire, necorespunzând valorii reale a terenului în suprafaţă de 1237 m.p. situat în Bacău strada Ş.M., teren reluat abuziv de stat.
Reclamantele au mai precizat, în faţa Curţii de Apel Bacău, că prin sentinţa nr. 222/D din 13 aprilie 2005 s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 1.612.746.000 ROL, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5784/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea, anulând decizia contestată, apreciind că o justă şi echitabilă despăgubire poate fi acordată, doar în urma evaluării reglementate de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recursul declarat este întemeiat şi va fi admis conform art. 312 C. proc. civ., astfel încât sentinţa Curţii de Apel Bacău atacată în cauză va fi modificată, respingându-se acţiunea promovată de reclamante.
În cazul unei acţiunii în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept sau a unui interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat.
Ori actul administrativ atacat în cauză decizia nr. 1840 din 31 ianuarie 2008 este legal fiind emis de C.C.S.D. în raport de dispoziţiile legale în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantele au formulat notificarea NN/2001, în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care s-a solicitat restituirea imobilului situat în Bacău strada Ş.M., judeţul Bacău, care a preluat abuziv de stat.
Prin dispoziţia nr. PP/2002 a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru casa de locuit şi terenul aferent.
Ulterior prin dispoziţia YY/2004, Primarul Municipiului Bacău a modificat art. 3 al dispoziţiei nr. PP/2002, în sensul că „valoarea despăgubirilor rezultate din raportul de evaluare întocmit de Comisia Internă este de 742.200.000 ROL pentru terenul în suprafaţă de 1.237 m.p. ce nu se poate restitui, valoare pe care comisia şi-o însuşeşte conform art. 10 alin. (8) din H.G. nr. 498/2003.
Nemulţumite de valoarea stabilită a imobilului reclamantele au contestat dispoziţia Primarului Municipiului Bacău.
În urma promovării căilor de atac sentinţa civilă nr. 22 din 13 aprilie 2005 a devenit definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 5784/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut prin considerentele sentinţei că menţinându-se măsura nerestituirii imobilului în natură s-a modificat valoarea reţinută pentru despăgubirii aceasta fiind stabilită la 1.612.746.172 ROL.
În aceste condiţii, reţinerea de către instanţa de fond ca nesemnificative cauzei, hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, definitive şi irevocabile este greşită avându-se în vederea şi decizia 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of. Partea I nr. 140/22.02.2008.
Urmează deci a se admite recursul declarat şi a se modifica sentinţa recurată în cauză care a reţinut greşit că actul administrativ atacat este ilegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român - prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 37/2009 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3982/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
