ICCJ. Decizia nr. 4174/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4174/2009
Dosar nr. 121/36/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, anularea hotărârii nr. 31478 din 21 ianuarie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la 2 martie 1939, în localitatea Constanţa, România, iar părinţii săi au fost strămutaţi în Bulgaria.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţia autentificată a martorului C.D. din care a rezultat că părinţii reclamantului au făcut obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în urma Tratatului româno-bulgar, încheiat la Craiova, fiind strămutaţi din Bulgaria.
Pentru elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul C.D.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 91/ CA din 2 martie 2009, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 31478 din21 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în România, în timpul vizitei părinţilor săi în această ţară, iar, ulterior, au fost strămutaţi în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece părinţii săi s-au refugiat anterior naşterii sale, iar acesta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim.
Recurenta mai arată că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, în septembrie 1940, reclamantul nu numai că nu era născut, data naşterii fiind 2 martie 1939, dar nici măcar nu era conceput, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepţiei şi, deci, reclamantul nu avea cum să sufere persecuţiile din motive etnice, prevăzute de lege, fiind născut după 1 an şi 6 luni de la data strămutării.
Se mai precizează faptul că reclamantul nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.
Între România şi Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populaţii în 1939, pentru ca reclamantul să susţină că fost strămutat şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţia martorului pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii Tratatului Româno-Bulgar de la Craiova.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul împreună cu familia sa a făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a aplicării Tratatului Româno-Bulgar, instanţa de fond în mod corect a reţinut că acesta este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 91/ CA din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4176/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
