ICCJ. Decizia nr. 4241/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4241/2009
Dosar nr. 6674/2/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 30 iunie 2008, reclamanţii P.A., D.A., R.A., S.I., N.E., S.E., P.D., S.C., B.S., N.V., N.M., B.D., M.T., U., P.E., I.A., T.G., N.A., C.C., P.G., R.N. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Ministerul Finanţelor Publice, C.N.C.D.:
- obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze şi să plătească despăgubiri egale cu drepturile reprezentând sporul de confidenţialitate de 15 %, începând cu data de 01 iulie 2005 şi până în prezent, sume actualizate potrivit ratei inflaţiei, cu dobânda legală, de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă;
- efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.
În motivarea acţiunii lor, reclamanţii au învederat instanţei că sunt funcţionari publici în cadrul pârâtului de rândul 1, iar potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, „Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariate, în condiţiile legii", iar potrivit art. 15 din OG nr. 6/2007, „(1) Sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul A.P.C.N.S.A.S., Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ. (2) Categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi Condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
În raport cu aceste texte de lege, reclamanţii, ca funcţionari publici în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, sunt trataţi inegal din punct de vedere al salarizării, discriminaţi fără un criteriu obiectiv şi raţional, astfel că, pentru asigurarea egalităţii de tratament în materia salarizării, se impune acordarea drepturilor solicitate.
În ceea ce îi priveşte, din natura obligaţiilor de serviciu pe care le au reiese că au obligaţia contractuală de a administra „informaţii confidenţiale, secrete de serviciu sau chiar informaţii clasificate".
În data de 11 septembrie 2008, în cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii C.C.F., G.C., F.M., P.R., P.L., C.M., M.M., C.F., D.C.A., D.D.Şt., D.I., S.P., G.E., T.O.A., U.F., V.P., M.L., T.V., G.N., C.C., N.F., C.F., P.I., G.E., L.M., R.I.C., D.I.V., R.M.S., B.G., C.V., V.C., M.S.E., C.A.M., V.R., N.G.M., M.N., B.C., B.A., D.Şt., C.C., E.G., I.G., P.I., T.F., B.E., J.A.G., având acelaşi pretenţii ca şi reclamanţii din cererea introductivă de instanţă.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 1 octombrie 2008, pârâtul Ministerul Justiţiei a învederat instanţei, pe de o parte, că în data 2 iulie 2008 a fost emis Ordinul nr. 1834 privind acordarea sporului de confidenţialitate pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al Ministerului Justiţiei, şi de la acest moment reclamanţii fiind beneficiari ai sporului solicitat.
Pe de altă parte, cu privire la perioada anterioară emiterii acestui ordin, a arătat că nu există temei legal pentru acordarea lui. In raport cu pretinsa discriminare, temei al cererii reclamanţilor, a invocat Dispoziţia nr. 818/2008 a Curţii Constituţionale, care nu permite instanţei de judecată să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 315 din 28 ianuarie 2009, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor precum şi pe cea a intervenienţilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Referitor la calitatea procesuală a Ministerului Finanţelor Publice a reţinut că raportul juridic de drept public ce fundamentează capătul de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât şi anume alocarea fondurilor necesare plăţii, formulat de reclamanţi şi intervenienţi pe cale oblică, în numele debitorului M.J.L.C., este stabilit între acesta din urmă şi M.F.R.
Pe fond, cererea introductivă şi cererile de intervenţie au fost respinse neîntemeiate având în vedere că pentru funcţionarii publici din cadrul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti până la data de 2 iulie 2008 nu s-a stabilit îndrituirea şi condiţiile pentru a beneficia de sporul prevăzut de art. 15 alin. (2) din OG nr. 6/2007, aşa cum condiţionează dispoziţiile alin. (2) ale art. 15 din OG nr. 6/2007.
De altfel, pretenţiile reclamanţilor se fundamentează pe înlăturarea discriminării pe care o creează o astfel de reglementare la nivelul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în raport cu alte instituţii în care exercitarea atribuţiilor presupune accesul la informaţii confidenţiale şi/ sau clasificate.
Or, o atare abordare nu este permisă de principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. l alin. (4) din Constituţia României, nefiind în căderea sa stabilirea politicilor de salarizare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamaţii P.A., D.A., N.M.A., N.E., S.I., R.A., S.C., I.A., M.T., U.N., B.D., N.V., P.E., P.D., B.S., Ş.E. şi R.N., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că cel puţin în raport cu dispoziţiile OG nr. 19/2006 rezultă în mod clar voinţa legiuitorului de a se acorda acest spor de confidenţialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituţiilor publice care gestionează şi manipulează informaţii clasificate şi nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul A.N.O.P.S.N.
Însăşi OG nr. 37/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, a mai arătat recurenta, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidenţialitate de până la 15 % personalului din aparatul C.C.D., tocmai în ideea unui tratament echitabil şi similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituţiilor publice ce gestionează informaţii clasificate sau confidenţiale.
Obligaţia de a respecta secretul informaţiilor obţinute în cursul îndeplinirii atribuţiilor specifice funcţiilor deţinute a fost instituită în mod expres prin art. 44 din Hotărârea nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti potrivit cărora „personalul auxiliar de specialitate şi din departamentul economic financiar şi administrativ, este obligat să respecte secretul cu privire la informaţiile obţinute în cursul îndeplinirii atribuţiilor lor, care nu sunt destinate publicităţii", neîndeplinirea acestei obligaţii constituind abatere disciplinară.
Funcţionarii publici din aparatul propriu al C.S.M. beneficiază de sporul de confidenţialitate în baza prevederilor art. 62 alin. (4), fiind salarizaţi la nivelul funcţionarilor publici din Parlament.
Funcţionarii din Ministerul Justiţiei au atribuţii de serviciu similare cu cele ale funcţionarilor publici din D.E.A.S.A.P.I. din cadrul C.S.M.
Ca atare, având în vedere art. 14 din C.E.D.O. care interzice discriminarea, precum şi art. 16 din Constituţia României şi funcţionarii publici din cadrul Ministerului Justiţiei trebuie să beneficieze de sporul de confidenţialitate de 15 %.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanţii şi intervenienţii sunt sau au fost în perioada de referinţă funcţionari publici în cadrul ministerului pârât de rândul 1, după cum reiese din copiile carnetelor de muncă depuse de aceştia la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, „Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariate, în condiţiile lege".
Mai departe, actul normativ care, începând cu anul 2007 reglementează salarizarea funcţionarilor publici, respectiv OG nr. 6/2007, prevede în art. 15, „(1) Sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul A.P.C.N.S.A.S., Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ".
(2) Categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Or, în cazul funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu s-a stabilit, până în data de 2 iulie 2008, îndrituirea şi condiţiile pentru a beneficia de un atare spor, la care face referire textul art. 15 alin. (2) din OG nr. 6/2007.
De altminteri, pretenţiile reclamanţilor se fundamentează nu atât pe existenţa unui atare temei, cât pe înlăturarea discriminării pe care o creează o astfel de nereglementare la nivelul Ministerului Justiţiei, în raport cu alte instituţii în care exercitarea atribuţiilor presupune, de asemenea, accesul la informaţii confidenţiale şi/sau clasificate.
O atare abordare a instanţei de judecată nu este însă permisă de principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. l alin. (4) din Constituţia României, nefiind în căderea sa stabilirea politicilor de salarizare.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 838/2009 a statuat că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege presupune depăşirea puterii judecătoreşti.
Totodată, Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 şi nr. 820/2008 s-a pronunţat asupra excepţiilor de neconstituţionalitate referitoare la unele dispoziţii din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. l, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (l), constatând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În considerarea celor mai sus arătate, se apreciază că cererile reclamanţilor, respectiv ale intervenienţilor, nu au fundament legal, iar cel invocat relativ la înlăturarea discriminării, constituie o trimitere la atribuţiile puterii legiuitoare ceea ce reglementările constituţionale nu permit.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A., D.A., N.M.A., N.E., S.I., R.A., S.C., I.A., M.T., U.N., B.D., N.V., P.E., P.D., B.S., Ş.E. şi R.N. împotriva sentinţei civile nr. 315 din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4140/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4474/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
