ICCJ. Decizia nr. 4134/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4134/2009
Dosar nr. 1179/2/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul R.G., cetăţean moldovean, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea sa privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire într-un termen scurt, rezonabil, cu obligarea la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 13 octombrie 2008, a formulat prima cerere de redobândire a cetăţeniei române conform art. 102 din Legea nr. 21/1991, pârâtul având, potrivit art. 12 din acelaşi act normativ, obligaţia să-i primească cererea şi să o înainteze de îndată Comisiei pentru Cetăţenie.
Reclamantul a apreciat că răspunsul primit; de la pârât la data de 22 octombrie 2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că nu i s-a comunicat data la care trebuie să se prezinte pentru înregistrarea cererii.
A mai arătat reclamantul că la a doua cerere formulată la data de 29 decembrie 2008 nu a primit răspuns.
În şedinţa publică din 15 aprilie 2009 reclamantul a precizat că înţelege să îşi restrângă acţiunea în sensul că nu mai solicită obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Prin Sentinţa Civilă nr. 1653 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, adresa de răspuns din 22 octombrie 2008 emisă de pârât, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, deoarece, pe de o parte, aceasta a fost trimisă în termen, iar, pe de altă parte, răspunsul nu reprezintă un exces de putere.
A mai apreciat prima instanţă că faţă de reclamant nu a fost depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 10 din C.E.C. a C.E., în condiţiile în care prima cerere a fost formulată la 10 octombrie 2008, reclamantul sesizând instanţa de judecată la 09 februarie 2009.
Pe de altă parte, răspunsul autorităţii pârâte este unul legal, neexistând justificare obiectivă pentru procesarea de către pârât a cererii reclamantului cu prioritate faţă, „peste rând", faţă de celelalte cereri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs R.G., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate prin prisma prevederii art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat recurentul că s-a adresat în repetate rânduri S.C. din Chişinău, solicitând a fi programat la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, cereri ce au rămas fără răspuns din partea autorităţilor care în mod nejustificat au precizat că, la data depunerii cererii, S.C. a A.R. din Chişinău se afla în etapa de procesare a cererilor depuse în anii anteriori.
Recurentul a apreciat că situaţia în speţă se încadrează în ipoteza nesoluţionării în termenul legal al unei cereri, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea sa fiind aceea de a se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
A mai susţinut recurentul că prin trecerea unui termen de 4 luni de zile între momentul înregistrării cererii sale şi cel al sesizării instanţei, se află în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult cu cât aceasta este prima etapă, cererile urmând a fi trimise C.C. pentru a urma procedura prevăzută de lege.
Totodată, nici după trecerea a peste 7 luni de la momentul înregistrării primei cererii de intenţie nu i-a fost comunicată data pentru înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, iar în accepţiunea instanţelor, prin termen rezonabil de soluţionare a cauzelor se înţelege un termen de maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei cereri.
S-a mai susţinut că pârâta încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.A.D.O.L.F., întrucât soluţionarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea prompta şi necondiţionată a acestora.
Examinând cauza prin prisma criticilor enunţate mai înainte şi din perspectiva normelor legale incidente în materia dedusă judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondat recursul declarat, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în luna octombrie 2008, reclamantul a adresat S.C. din cadrul A.R. la Chişinău scrisoare de intenţie în vederea redobândirii cetăţeniei române conform Legii nr. 21/1991, iar în lipsa unui răspuns - invitaţie din partea autorităţii administrative competente în vederea înregistrării cererii sale, la chemare în data de 9 februarie 2009 a formulat cerere de judecată a Ministerului Afacerilor Externe.
În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamant prin împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea cererilor.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată deRomânia prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Întrucât nici legiuitorul naţional şi nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noţiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluţionează cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă şi raportarea la jurisprudenţa C.E.D.O., care a statuat că noţiunea de „termen rezonabil" nu este sinonimă celei de „termen scurt", ci se raportează la toate circumstanţele, împrejurările concrete ale cazului.
Este de notorietate că S.C. a A.R. din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuţie şi că, din lipsa unui spaţiu corespunzător, este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenţie şi data sesizării instanţei de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
În aceste condiţii, Înalta Curte retine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, astfel încât Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G. împotriva Sentinţei Civile nr. 1653 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4139/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
