ICCJ. Decizia nr. 4356/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4356/2009
Dosar nr.6526/2/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul SC C.I.Î.S.T.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Primul Ministru şi M.E.C.T. anularea HG nr. 676 din 18 iulie 2007 privind domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea şi modificarea acestui act normativ în sensul completării listei cu instituţiile de învăţământ superior particular din România, prin adăugarea instituţiei reclamante, suspendarea HG nr. 676/2007 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, obligarea pârâţilor la despăgubiri materiale în cuantum de 1.000.000 lei şi daune morale în valoare de 500.000 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtului Guvernul României, prin adresa nr. 17/6856 din 6 august 2007, revocarea şi modificarea HG nr. 676 din 18 iulie 2007, având în vedere că este o instituţie de învăţământ superior autorizată definitiv de Statul Român, prin sentinţa civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991, că de la data înfiinţării a desfăşurat neîntrerupt activitatea de învăţământ superior, a organizat admitere, şcolarizare la nivel universitar şi a eliberat diplome de absolvire şi licenţă.
A mai arătat că nu are obligaţia legală de a se adresa A.R.A.C.I.S., întrucât la data înfiinţării acestui organism, instituţia desfăşura deja activitatea de învăţământ superior.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului subiectiv sau a interesului recunoscut de lege, pe care Guvernul României să-l fi încălcat prin actul administrativ contestat.
Pârâtul M.E.C.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu are competenţa de a emite hotărâri de guvern. La aceeaşi dată a formulat şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernului României.
Prin Încheierea din data de 24 ianuarie 2008, instanţa de fond a încuviinţat, în principiu cererea de intervenţie accesorie şi a dispus respingerea cererii de suspendare a executării HG nr. 676/2007, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 911 din 20 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T. Totodată a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.I.Î.S.T.E. SRL, ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul M.E.C.T., în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, reclamanta îşi justifică legitimarea procesuală activă prin faptul că este autorizată şi funcţionează legal din anul 1991, însă nu a fost menţionată în HG nr. 676/2007.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T., instanţa de fond a reţinut că proiectul HG nr. 676/2007 a fost iniţiat de acest minister, astfel încât are calitate procesuală pasivă alături de emitentul actului administrativ.
Pe fond, prima instanţă a constatat că prin HG nr. 676/2007 au fost aprobate structurile instituţiilor de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
A mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din OUG nr. 75/2005, pot desfăşura activităţi de învăţământ superior şi pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare, numai instituţiile de învăţământ superior autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate.
A concluzionat instanţa de fond că, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie sau a acreditării, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 88/1993 şi ale OUG nr. 75/2005, în mod legal, această societate nu a fost menţionată în HG nr. 676/2007. Pe cale de consecinţă a admis şi cererea de intervenţie accesorie formulată de M.E.C.T.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.I.Î.S.T.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat fiecare motiv de recurs indicat mai sus, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă următoarele:
- instanţa de fond s-a aflat într-o eroare, neobservând că reclamanta este o instituţie particulară de învăţământ superior, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi autorizată de statul român să desfăşoare această activitate prin sentinţa civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991;
- instanţa de fond nu a aplicat principiul neretroactivităţii legilor, întemeindu-şi greşit soluţia pe dispoziţiile Legii nr. 88/1993 şi ale OUG nr. 75/2005, intrate în vigoare ulterior înfiinţării societăţii reclamante;
- prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ şi recunoaşterea diplomelor, reţinând că reclamanta avea obligaţia de a obţine autorizaţia provizorie, deşi textul de lege stabileşte obligaţia de a solicita autorizaţia, ceea ce s-a îndeplinit de către societate în termenul de 6 luni impus de lege.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
HG nr. 676/2007 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 60 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, ale art. 2 - art. 4 din Legea consorţiilor universitare nr. 287/2004, precum şi ale OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.
Totodată hotărârea contestată a fost întocmită pe baza documentelor legal constituite, precum şi a rapoartelor C.N.E.A.A. şi A.R.A.C.I.S.
Potrivit actelor normative menţionate mai sus, pentru a fi inclusă în HG nr. 676/2007, reclamanta trebuia să dovedească existenţa unui raport de evaluare academică elaborat de C.N.E.A.A. şi A.R.A.C.I.S., dar recurenta-reclamantă nu a adus nici o dovadă privind îndeplinirea procedurilor privind obţinerea acreditării.
Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă susţine că este o instituţie particulară de învăţământ superior, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului şi avea obligaţia doar de a solicita autorizaţia provizorie nu şi de a o obţine.
În primul rând, Înalta Curte reţine că autorizarea funcţionării SC C.I.Î.S.T.E. SRL prin hotărâre judecătorească şi înmatricularea în Registrul Comerţului, reprezintă doar îndeplinirea procedurii de dobândire a personalităţii juridice şi de opozabilitate faţă de terţi, pentru a putea desfăşura activitatea comercială declarată prin actul constitutiv. Ulterior dobândirii personalităţii juridice, orice societate comercială, pentru a putea desfăşura activităţile propuse, trebuie să îndeplinească anumite condiţii impuse de legi speciale, în funcţie de domeniul în care doreşte să exercite faptele de comerţ.
În speţă, recurenta-reclamantă are ca obiect principal de activitate cod caen 8030 - învăţământul superior, ceea ce presupune că scopul înfiinţării acesteia este de a satisface serviciul public al învăţământului. Dată fiind importanţa acestui domeniu de activitate, legiuitorul a înţeles să reglementeze prin legi speciale condiţiile în care persoanele juridice de drept privat, indiferent că sunt organizate ca societăţi comerciale, asociaţii sau fundaţii pot să desfăşoare activităţi de învăţământ superior şi, ce e mai important să poată finaliza procesul de învăţământ prin acordarea unor diplome valabile şi recunoscute din punct de vedere al legii naţionale.
Astfel, prin art. 28 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor „Instituţiile cu activităţi de învăţământ superior înfiinţate după 22 decembrie 1989 sunt obligate să solicite autorizaţia de funcţionare provizorie în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi". Această etapă a autorizării provizorii acordă dreptul de a desfăşura procesul de învăţământ şi de a organiza, după caz admiterea la studii şi reprezintă etapa premergătoare procedurii acreditării, prin care se recunoaşte instituţiei de învăţământ superior particular dreptul de a emite diplome, alte acte de studii recunoscute de M.E.C. şi de a organiza, examen de absolvire, licenţă, masterat, sau doctorat. Prin urmare obligaţia „de a solicita autorizaţia de funcţionare provizorie" este una de rezultat, în sensul de a se obţine această autorizaţie, în sens contrar, activitatea de învăţământ neputând fi desfăşurată în condiţiile legii.
Din actele dosarului rezultă că societatea recurentă denumită la acel moment I.A.C.I.E.S.T.E. a solicitat autorizaţia provizorie, care însă nu i-a fost acordată, situaţie ce a generat un litigiu între societate şi C.N.E.E.A., prin Decizia nr. 498/1998 a Curţii Supreme de Justiţie dispunându-se efectuarea unei noi analize a activităţii institutului.
În urma reevaluării, comisiile de Ştiinţe Economice şi de Ştiinţe Juridice au întocmit rapoartele nr. 144/2000 şi nr. 1024/2001, propunându-se din nou neautorizarea provizorie, ca urmare a neîndeplinirii standardelor prevăzute de lege.
Prin urmare, la momentul intrării în vigoare a O.U.G nr. 75/2005, societatea reclamantă nu obţinuse autorizaţia provizorie de funcţionare, în condiţiile art. 28 din Legea nr. 88/1993, în mod normal trebuind să-şi înceteze activitatea. Totuşi, societatea şi-a desfăşurat în continuare activitatea de învăţământ superior, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în acest timp derulându-se mai multe litigii în cadrul cărora societatea reclamantă a contestat rezultatul rapoartelor de evaluare privind neautorizarea funcţionării, litigii care nu s-au finalizat în favoarea recurentei-reclamante.
Cu toate acestea, recurenta SC C.I.Î.S.T.E. SRL (fosta SC I.A.C.I.E.S.T.E SRL - denumire schimbată în 24 mai 2007) nu a înţeles să reia procedura de acreditare stabilită în prezent prin art. 30 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei şi obligatorie pentru toate instituţiile de învăţământ superior particular.
Prin urmare, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a urmat până la acest moment procedura stabilită prin actul normativ menţionat, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie şi ulterior a acreditării, nu putea fi menţionată în anexele 3, 4 şi 5 ale HG nr. 676/2007, astfel încât nu se justifică pretenţiile reclamantei.
Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.I.Î.S.T.E. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 911 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 439/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
