ICCJ. Decizia nr. 439/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 439/2009
Dosar nr. 24669/3/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 10 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetentă materială şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării (în prezent Ministerul Apărării Naţionale), având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea drepturilor băneşti actualizate, corespunzătoare gradului şi funcţiei deţinute începând cu 27 august 1992, anularea Ordinului M.P. nr. 737 din 27 august 1992, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii ordinului.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi ale art. 5 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu calitatea pârâtului de autoritate publică centrală.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1525 din 20 mai 2008, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât cu privire la anularea Ordinului M.P. nr. 733 din 27 august 1992 şi a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor băneşti actualizate, corespunzătoare gradului şi funcţiei, neîncasate de la data de 27 august 1992, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la capătul de cerere referitor la anularea Ordinului M.P. nr. 747/1992, cu care reclamantul şi-a completat acţiunea, Curtea de Apel a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, deoarece între prezenta pricină şi cea care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1262 din 10 decembrie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, existând tripla identitate: de părţi, obiect şi cauză.
În ceea ce priveşte drepturile băneşti solicitate, instanţa a reţinut că această cerere este accesorie acţiunii privind anularea ordinului de trecere în rezervă, astfel încât, în funcţie de dezlegarea dată principalului, se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.I., care, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţine că aceasta este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se menţionează că prima instanţă greşit a reţinut autoritatea de lucru judecat întrucât cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1476/1997 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1262 din 10 decembrie 1997, nu a fost soluţionată pe fond ci a fot respinsă ca fiind tardiv introdusă, astfel că nici o instanţă nu s-a pronunţat asupra nelegalităţii sau legalităţii Ordinului M.P. nr. 737 din 27 august 1992. Întrucât acţiunea de faţă are un alt obiect, respectiv nulitatea absolută a acestui ordin de trecere în rezervă, iar prima acţiune viza anularea acestuia, se apreciază că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 1201 C. civ., referitoare la identitatea obiectului cererilor.
Ministerul Apărării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise prin care a reiterat considerentele din motivele de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Puterea lucrului judecat este reglementată în art. 1201 C. civ. ca o prezumţie legală absolută, irefragabilă şi în art. 166 C. proc. civ. ca o excepţie de fond, peremptorie şi absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de părţi, de obiect şi cauză. Este însă necesar ca prima hotărâre definitivă şi irevocabilă să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi.
După cum se constată, prin sentinţa civilă nr. 1262 din 10 decembrie 1997 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, în dosarul nr. 1476/1997, definitivă şi irevocabilă, s-a respins ca fiind tardivă cererea reclamantului în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, pentru anularea Ordinului M.P. nr. 737/1992, repunerea în drepturi şi daune în cuantum de 75.000.000 lei (ROL).
Prin urmare, cauza nefiind soluţionată în fond, nu se poate reţine puterea de lucru judecat, fiind astfel întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Celălalt motiv de recurs referitor la faptul că prima instanţă a reţinut greşit că există identitate de obiect este nefondat.
În cererea ce a fost soluţionată prin sentinţa nr. 1525 din 20 mai 2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului M.P. nr. 737 din 27 august 1992 şi nulitatea absolută a acestuia, iar cererea asupra căreia s-a pronunţat aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 1262/1997 a avut ca obiect anularea aceluiaşi ordin.
În mod corect prima instanţă a reţinut că în materia actelor administrative nu operează distincţia între nulitatea absolută şi cea relativă pentru că în materia contenciosului administrativ aceste noţiuni nu au aceeaşi semnificaţie ca în dreptul civil, deoarece soluţia pe care o poate pronunţa instanţa de contencios administrativ în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ este aceea de anulare a acestuia.
Prin urmare, acţiunile reclamantului au acelaşi scop final şi anume, anularea Ordinului M.P. nr. 737/1992, astfel că există identitate de obiect între cele două acţiuni promovate de recurentul-reclamant.
Deoarece în precedent s-a constatat ca fiind fondat celălalt motiv de recurs, referitor la faptul că în cauză nu se putea reţine puterea lucrului judecat, iar prin sentinţa recurată acţiunea nu a fost soluţionată pe fond, ci reţinându-se această excepţie, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza întâi, alin. (3) şi (5) teza întâi C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1525 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4356/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 443/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
