ICCJ. Decizia nr. 4476/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4476/2009
Dosar nr. 7621/2/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa nr. 1028 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii C.R.A., J.O., S.E., C.E.R., L.B., C.L., C.E., B.F.R., P.M.D., G.C.D., P.T.R., S.A., T.A.P. şi W.A.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.F., prin care solicitau obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti reprezentând spor pentru condiţii vătămătoare, prevăzut de art. 16 din OG nr. 6/2007, pentru perioada iunie 2007 - septembrie 2008, actualizate în raport de rata inflaţiei şi dobânda de referinţă a B.N.R., până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, solicitarea reclamanţilor nu are temei legal, în condiţiile în care actul administrativ emis de autoritatea competentă, conform art. 16 alin. (2) din actul normativ invocat, respectiv Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 661/2008, nu se aplică retroactiv.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netememică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi reiterând, în motivarea recursului, argumentele invocate în faţa instanţei de fond; de asemenea, recurenţii au invocat practica neunitară a instanţelor de fond.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 16 alin. (l) din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, „Sporul pentru condiţii vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază, se acordă funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj".
Conform, însă, prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol, din actul normativ susmenţionat, „Categoriile de funcţionari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale citate, că, în lipsa actului administrativ al ordonatorului principal de credite, care să prevadă categoriile de funcţionari publici, cuantumul şi condiţiile efective de acordare a sporului, acesta nu poate fi acordat.
Faţă de acest argument, în mod corect a reţinut instanţa de fond că solicitarea reclamanţilor nu are bază legală, în condiţiile în care, pentru perioada precizată în acţiune, iunie 2007 – septembrie 2008, nu fusese, încă, emis de către autoritatea competentă actul administrativ prevăzut de art. 16 alin. (2) din OG nr. 6/2007, Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 661/2008 fiind aplicabil începând cu data de 1 octombrie 2008.
Critica recurenţilor referitoare la practica neunitară a instanţelor de fond nu va fi reţinută, întrucât precedentul judiciar nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc; aceasta cu atât mai mult cu cât hotărârile invocate de recurenţi nu sunt pronunţate de instanţa supremă.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.R.A., J.O., S.E., C.E.R., L.B., C.L., C.E., B.F.R., P.M.D., G.C.D., P.T.R., S.A., T.A.P. şi W.A.D. împotriva sentinţei nr. 1028 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4474/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4478/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
