ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 480/2009
Dosar nr. 8569/2/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă contestaţia formulată de SC N.T.R. SRL în contradictoriu cu C.N.A., privind anularea Deciziei emise de pârât la data de 15 noiembrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia contestată de reclamantă, pârâtul C.N.A. a sancţionat postul de televiziune al reclamantei pentru afirmaţiile neadevărate ce au fost făcute de prezentatorul emisiunii „N." în data de 5 noiembrie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit raportului de monitorizare aflat la dosarul cauzei, în cadrul emisiunii „N." din 5 noiembrie 2007, d-nul R.M. a afirmat că „(...) I.C. a cerut C.N.A.-ului, culmea, nu să amendeze emisiunea cu B., ci să amendeze o altă emisiune (...) şi C.N.A.-ul bineînţeles, astăzi s-a executat. N-am ştiut că I.C. e şeful C.N.A.-ului (...)", astfel încât, verificând legalitatea deciziei atacate, s-a constatat că nu a fost prezentat punctul de vedere aflat în opoziţie în cadrul aceleiaşi emisiuni, motiv pentru care Decizia atacată este temeinică şi legală.;
Cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, referitor la înlocuirea sancţiunii aplicate cu o alta, instanţa de fond a reţinut că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată de pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC N.T.R. SRL criticând hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de probă şi asupra apărărilor invocate de recurentă prin cererea de chemare în judecată.
A precizat pe larg probele asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat, respectiv faptul că Decizia atacată a fost comunicată prin fax societăţii recurente la data de 6 noiembrie 2007, iar prin poştă la o dată ulterioară, ceea ce relevă aspectul fară echivoc că motivele pentru care a fost sancţionată nu sunt adevărate.
De asemenea, s-a precizat că reclamanta a arătat că afirmaţiile realizatorului emisiunii în discuţie au avut ca şi conţinut strict referirea la o plângere a d-lui I.C., afirmaţii făcute în cadrul emisiunii „S.z.".
Totodată, s-a criticat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării reclamantei cu privire la motivarea deciziei atacate prin care C.N.A. motivează o altă decizie a acestei instituţii.
S-a criticat şi modul în care instanţa de fond s-a limitat la preluarea apărărilor intimatei, astfel încât s-a arătat că instanţa a plecat de la o premisă greşită şi a ajuns astfel la o concluzie de asemenea greşită.
Intimatul C.N.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs formulate şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A precizat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, pronunţându-se asupra cererii de chemare în judecată motivat şi raportaţi la toate probele dosarului.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente cauzei va respinge recursul ca nefondât, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 emisă de C.N.A., recurenta SC N.T.R. SRL a fost sancţionată cu amenda de 2.500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia atacată de recurentă a fost reţinut faptul că în cadrul ediţiei din 5 noiembrie 2007 a emisiunii „N.", realizatorul emisiunii, d-nul.R.M., a anunţat că va da o replică d-lui I.C., despre care a spus că a început să atace furibund emisiunea „N." şi a făcut o serie de afirmaţii neadevărate, pe alocuri cu caracter tendenţios şi a data dovadă de lipsă de imparţialitate.
Autoritatea pârâtă a reţinut că dl. R.M. a dezinformat publicul telespectator, prin afirmarea că sancţiunea aplicată de C.N.A. prin Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007, pentru nerespectarea regulilor de difuzare a publicităţii, ar fi fost adoptată la solicitarea dlui I.C.
Totodată, C.N.A. a reţinut în Decizia ce face obiectul cauzei de faţă, faptul că radiodifuzorul a mai fost sancţionat anterior pentru încălcarea prevederilor privind informarea corectă a opiniei publice.
Analizând critica recurentei cu privire la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării formulate, în sensul că motivele reţinute de C.N.A. în Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 sunt neadevărate şi tendenţioase, întrucât realizatorul emisiunii „N." nu putea face asemenea afirmaţii pentru că Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007 a fost comunicată recurentei-reclamante prin fax la data de 6 noiembrie 2007, iar prin poştă ulterior acestei date, Înalta Curte respinge această critică.
Înalta Curte a reţinut că sentinţa instanţei de fond este motivată pe acest aspect, întrucât s-au analizat actele şi lucrările dosarului, instanţa reţinând, după consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmaţiile făcute de dl. R.M. în emisiunea în discuţie pe care le-a şi arătat între ghilimele.
Văzând şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr:504/2003 şi art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, dispoziţii care impuneau prezentarea punctelor de vedere aflate în opoziţie în cadrul aceleaşi emisiuni, Înalta Curte a constatat că Decizia atacată este legală şi temeinică.
Critica formulată de recurenta SC N.T.R. SRL cu privire la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe apărarea recurentei-reclamante conform căreia dl. R.M. nu a făcut nimic altceva decât să repete afirmaţiile publice ale dlui I.C., rezultând că nu a dezinformat publicul telespectator şi nu a încălcat principiul asigurării imparţialităţii, echilibrului şi favorizării liberei formări a opiniei, nefiind nevoit să probeze afirmaţiile sale, Înalta Curte va respinge şi această critică ca neîntemeiată.
Înalta Curte analizând raportul de monitorizare depus la dosarul cauzei a constatat că dl. R.M. a făcut afirmaţii care intră sub incidenţa dispoziţiilor legale reţinute de C.N.A., întrucât nu sunt repetate afirmaţii făcute de I.C., ci sunt făcute afirmaţii proprii ale realizatorului emisiunii, cu comentarii pe marginea subiectului analizat.
De asemenea, critica recurentei cu privire la faptul că prin Decizia nr. 983 din 15 noiembrie 2007 C.N.A. a motivat o altă decizie, respectiv Decizia nr. 942/2007 nu poate fi primită de Înalta Curte şi aceasta pentru că referirea la emisiunea „N." din 30 octombrie 2007, cu privire la publicitatea unui produs din domeniul construcţiilor a avut drept temei combaterea unei afirmaţii neadevărate a dlui R.M.
Nici cererea privind micşorarea cuantumului sancţiunii aplicate nu poate fi acceptată, având în vedere faptul că la aplicarea acestei sancţiuni au fost luate în calcul toate elementele necesare cerute de lege.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, cum se susţine prin motivele de recurs, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecăţii prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar şi coroborarea lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.
Este fără putinţă de tăgadă că dispoziţiile art. 6 prevăd în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, aşa cum reţine C.E.D.O. în cauza V.H. împotriva Olandei.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, C.N.A. fiind garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.
Analizând cauza şi sub incidenţa dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, astfel încât recursul formulat urmează, pe cale de consecinţă, să fie respins ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1681 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 482/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
