ICCJ. Decizia nr. 4795/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4795/2009
Dosar nr. 572/1/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 193F/C din 10 decembrie 2008, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Tehnică de Vămuire şi Tarif Vamal, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale V. şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C., având ca obiect obligarea primelor două pârâte la emiterea unui nou buletin de analiză aferent probei 2 prelevată la 13 decembrie 2007, precum şi la prelevarea de noi probe din bazinele societăţii, ca urmare a nelegalităţii primei prelevări. Cererea de suspendare a efectelor actelor administrativ fiscale întocmite de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C., ce a constituit un petit distinct al acţiunii, a fost respinsă prin sentinţa nr. 136/F-C din 1 octombrie 2008, cu motivarea de esenţă că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 556/2007, deoarece procesele-verbale de prelevare şi de control au fost semnate fără obiecţiuni.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 13 decembrie 2007 s-a procedat la prelevarea a 3 eşantioane de etoxid de sodiu în cantitate totală de 1,5 litri din rezervorul 1 al reclamantei, în procesul-verbal nr. PP făcându-se menţiunea că prelevarea s-a făcut, conform normativelor în vigoare, respectiv Ordinul nr. 9250/2006, eşantioanele fiind ambalate, etichetate şi sigilate în prezenţa reprezentantului reclamantei, care nu a formulat obiecţiuni.
În urma analizei probei i s-a emis certificatul de analiză din 8 mai 2008, prin care Laboratorul Vamal Central a conchis că prezenţa apei exclude existenţa în probă a speciei etoxid de sodiu, produsul constând într-un alcool etilic cu adaos de hidroxid de sodiu sau alt produs cu caracter bazic şi cu conţinut de sodiu, solubil în alcool şi fenolftaleină. Acest produs este un alcool etilic denaturat, impropriu consumului uman, dar nu total denaturat în sensul Legii nr. 571/2003, motiv pentru care nu poate beneficia de scutirile prevăzute de aceasta.
După contestarea certificatului, s-a dispus analiza probei 2 a produsului, la data de 17 iulie 2008 la sediul laboratorului vamal central, iar pe baza rezultatelor analitice obţinute au fost menţinute concluziile certificatului de analiză nr. CC/2008, soluţie notificată, în scris, solicitantului şi biroului vamal, cu respectarea art. 225 alin. (1) din Ordinul nr. 9250/2006.
Concluziile fiind aceleaşi, primul capăt de cerere este nefondat, reţinându-se, în plus, că o asemenea obligaţie ar fi revenit laboratorului vamal central, care nu a fost parte în proces.
Cât timp nu s-au formulat obiecţiuni la momentul prelevării probelor, efectuată în condiţiile art. 3, art. 4 alin. (2) şi art. 5 din acelaşi ordin, reprezentantul reclamantei însuşindu-şi reprezentativitatea probelor, nu sunt motive temeinice nici pentru admiterea celei de-al doilea capăt de cerere.
Faptul că urmare a acestui control s-au emis acte fiscale prin care s-a stabilit că încadrarea tarifară realizată nu are bază legală, datorându-se accizele stabilite prin decizia de impunere, nu are relevanţă în soluţionarea cauzei, aceasta putând forma obiectul căilor specifice de atac în materie fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că, pe de o parte, nu s-a observat existenţa unor diferenţe între rezultatele analitice ale celor două probe care nu au fost explicate prin notificarea transmisă, iar pe de altă parte, s-a reţinut în mod greşit că a fost urmată procedura prevăzută pentru prelevarea probelor, întrucât, în opinia recurentei, se impunea utilizarea unor recipiente sterile şi sigilate, precum şi menţionarea în procesul-verbal a numărului de sigiliu pentru fiecare recipient utilizat în depozitarea probelor.
Reclamanta a invocat şi nesocotirea prevederilor art. 7 şi art. 13 alin. (1) din Ordinul nr. 9250/2006, solicitând, totodată, examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că soluţia de respingere a acţiunii este principial corectă, impunându-se doar substituirea motivării acesteia, în modalitatea şi pentru argumentele în continuare arătate.
Prin Ordinul nr. 9250 din 18 decembrie 2006, emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, au fost aprobate Normele privind funcţionarea Laboratorului Vamal Central şi modalitatea de efectuare a analizelor.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din acest ordin, Laboratorul vamal funcţionează în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală iar, pe baza informaţiilor din certificatul de analiză emis de acesta, biroul vamal i-a deciziile privind măsurile tarifare, netarifare şi/sau fiscale pentru partida de marfă din care s-au prelevat probe.
Totodată, potrivit art. 26 din Cap. VIII - Dispoziţii finale, certificatele de analiză emise de acest laborator au caracter tehnic, iar declarantul poate contesta deciziile autorităţii vamale, luate pe baza concluziilor formulate în certificatele de analiză, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează contestarea acestor decizii.
În raport cu aceste prevederi legale, operaţiunile de prelevare a unor probe şi actele emise în cadrul procedurii de efectuare a analizelor pot forma obiectul controlului de legalitate, în condiţiile impuse de reglementările fiscale, numai în cadrul unor litigii având ca obiect examinarea legalităţii deciziilor autorităţilor vamale emise pe baza concluziilor formulate.
Actele emise de Laboratorul vamal central nu pot fi considerate nici acte administrative - tipice sau asimilate - în sensul Legii nr. 554/2004, pentru a fi supuse controlului de legalitate în condiţiile contenciosului de drept comun, nefiind emise de autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a acesteia, ci de o structură funcţională din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, având un caracter pur tehnic, aşa cu s-a arătat mai sus.
În sensul Legii contenciosului administrativ, acestea ar putea fi calificate doar ca acte preparatorii sau operaţiuni administrative, care sunt supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final, aşa cum rezultă din prevederile art. 18 alin. (2) al respectivei legi.
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei acţiuni având obiectul determinat de reclamant, condiţii impuse atât de legislaţia vamală/fiscală, cât şi de art. 1 din Legea nr. 554/2004 - invocat ca temei legal, se impune păstrarea soluţiei de respingere a acţiunii, pronunţată de prima instanţă, fundamentată însă pe argumentele anterior redate.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.C. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 193/F-C din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4781/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4800/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
