ICCJ. Decizia nr. 4801/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4801/2009
Dosar nr. 42/32/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 21 ianuarie 2009, reclamantul M.G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Judeţeană N. şi Comisia Locală T., judeţul Neamţ, de aplicare a Legii nr. 10/2001, recalcularea despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de 7 ha. teren, rămasă de pe urma defunctului M.M.G., cu motivarea că în loc de 7 ha. teren intravilan, i-au fost date 7 ha. teren extravilan şi pe cale de consecinţă, este îndreptăţit la plata de despăgubiri pentru diferenţa de preţ, în sumă de 1.597.500 RON.
În cauză, au fost invocate excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 10/2001.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 61 din 21 aprilie 2009, a admis cele două excepţii invocate şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea faţă de pârâtele Comisia Judeţeană N. şi Comisia Locală T., judeţul Neamţ, de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând totodată acţiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prematur formulată.
În acest sens instanţa a reţinut că, pentru a se adresa instanţei de judecată, reclamantul trebuia să fie în posesia unei decizii de acordare a despăgubirilor, emisă de pârâta Comisia Centrală, singura abilitată în acest sens, după parcurgerea procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
3. Recursul reclamantului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, arătând că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală sub două aspecte:
3.1. Comisia Locală T. şi Comisia Judeţeană N. de aplicare a Legii nr. 10/2001 au calitate procesuală pasivă, pentru că au fost sesizate cu o plângere privind modul de soluţionare a notificării, însoţită de schiţa cadastrală a terenului acordat în schimbul terenului confiscat tatălui său, dar acestea nu i-au dat curs şi nu şi-au îndeplinit obligaţia de a transmite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentaţia care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
3.2. Cererea îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi socotită prematură, din moment ce documentele depuse la dosar confirmă faptul că terenul expropriat era intravilan şi despăgubirea ce i se cuvine în schimbul acestuia trebuie să fie reală, justă, echitabilă şi conformă standardelor internaţionale.
4. Apărările intimatelor-pârâte
4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, pentru că, în esenţă, reclamantul a contestat modul în care i-au fost acordate despăgubiri pentru terenul preluat de stat de la autorul său, mai înainte de a fi iniţiată procedura administrativă de stabilire a despăgubirilor, reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
De asemenea, intimata-pârâtă a arătat că în cauză au fost efectuate demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, în sensul că prin hotărârea din 10 iulie 2003 a Comisiei Judeţene de fond funciar N., moştenitorilor defunctul M.M.G. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7 ha. teren, neretrocedată la apariţia Legii nr. 1/2000, iar prin hotărârea nr. A din 27 iunie 2008 a Comisiei Judeţene de fond funciar N. a fost anulată parţial anexa nr. 39 (despăgubiri) şi în baza acordului prealabil al moştenitorilor, a fost stabilit amplasamentul terenului ce urmează a fi restituit, în prezent fiind iniţiate procedurile pentru întocmirea procesului verbal de punere în posesie.
Printr-o precizare a întâmpinării, depusă la dosar la data de 4 august 2009, intimata-pârâtă a arătat că între timp a fost declanşată procedura de stabilire a despăgubirilor potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 şi în dovedirea susţinerilor sale a anexat copiile înscrisurilor din dosarul înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 18786/2009.
4.2. Prefectul Judeţului Neamţ - pentru Comisia Judeţeană N. de aplicare a Legii nr. 10/2001 - a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, ale O.U.G. nr. 81/2007 şi ale Legii nr. 247/2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de înscrisurile nou depuse la dosarul de recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin hotărârea din 21 martie 2008, Comisia Judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat hotărârea nr. RR/2007 a Comisiei Comunale S., în sensul că moştenitorilor defunctului M.M.G., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6,00 ha. teren pe raza Comunei S., li se vor acorda despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 1,23 ha., ce nu poate fi atribuită în natură.
Această hotărâre a fost emisă în baza sentinţei civile nr. 2666 din 14 noiembrie 2006 a Judecătoriei Neamţ, irevocabilă prin decizia nr. 710 RC din 14 mai 2007 a Tribunalului Neamţ.
Prin hotărârea nr. B din 27 iunie 2008, Comisia Judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a dispus îndreptarea unor erori materiale din hotărârea din 21 martie 2008, privind numele defunctului şi al moştenitorilor îndreptăţiţi la măsuri reparatorii. La rândul său această hotărâre a fost modificată prin hotărârea din 13 august 2008, de asemenea în sensul îndreptării unor erori materiale.
Totodată, prin hotărârea nr. A din 27 iunie 2008, Comisia Judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat hotărârea nr. T/2008 a Comisiei Locale T. privind: anularea parţială a anexei nr. 39 a hotărârii Comisiei Judeţene din 10 iulie 2003, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri şi stabilirea amplasamentului pentru neconstituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor a trei defuncţi.
În ceea ce-i priveşte pe moştenitorii defunctului M.M.G., măsura validată a avut drept obiect 7 ha. teren, situat la SC F. SA, pe raza administrativă a comunei H., conform anexei 30 a H.G. nr. W/2005.
Amplasamentul terenului a fost stabilit ca urmare a acordului exprimat de recurentul-reclamant prin adresa din 20 noiembrie 2006.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune prin care reclamantul M.G.M. a contestat măsurile reparatorii stabilite pentru cele 7 ha. teren ce fac obiectul acestei din urmă hotărâri a Comisiei judeţene, arătând că, de vreme ce dreptul de proprietate i-a fost reconstituit în natură asupra unui teren situat în extravilan, iar terenul preluat de stat s-a aflat în intravilan, i se cuvin despăgubiri pentru diferenţa de valoare.
Având în vedere această derulare a demersurilor şi raporturilor juridice născute în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.
Hotărârile prin care recurentului-reclamant i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra celor 7 ha. teren au fost emise în aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 1/2000, de către comisiile şi în cadrul procedurii reglementate de art. 51 - 54 din acest act normativ.
Prin urmare, Curtea de Apel a reţinut corect că pârâtele Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt titulare de drepturi şi obligaţii în raportul juridic dedus judecăţii, acestea având un obiect de activitate distinct.
În ceea ce priveşte contestarea „modului în care au fost acordate despăgubiri” în raport cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Curtea de Apel a reţinut, de asemenea, corect că instanţa de contencios administrativ ar putea fi sesizată numai după derularea întregii proceduri administrative de stabilire a despăgubirilor şi finalizarea acesteia printr-o decizie supusă controlului judecătoresc conform art. 19 din actul normativ menţionat.
În altă ordine de idei, Curtea observă că un refuz nejustificat de rezolvare a cererii de stabilire a despăgubirilor ar putea fi reţinut în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, numai în măsura în care entităţile învestite cu soluţionarea cererilor de retrocedare (în speţă, Comisia Locală şi Comisia Judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor) ar fi stabilit dreptul la reparaţii prin echivalent pentru cele 7 ha. teren, or, aşa cum rezultă din cele expuse anterior, în procedura de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G.M. împotriva sentinţei civile nr. 61 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4800/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4811/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
