ICCJ. Decizia nr. 4781/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4781/2009
Dosar nr. 31670/3/2008
Şedinţa de la 3 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 122 din 14 ianuarie 2009, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, având ca obiect anularea adeverinţei din 10 iulie 2008.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adeverinţa a cărei anulare s-a solicitat, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a reţinut că numitului T.C. nu îi poate fi atribuită calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, nefiind întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a), b) şi/sau c) din O.U.G. nr. 24/2008.
Contestând această adeverinţă, reclamantul a apreciat că s-ar fi putut ajunge la o altă concluzie dacă pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi cerut microfilmele dosarului personal al informatorului nr. 27727, „microfilme care au fost executate înainte de distrugerea dosarului pe care în mod cert cel în cauză l-a văzut”.
La termenul din 14 ianuarie 2009, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea acestei acţiuni, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să îl cheme în judecată şi pe numitul T.C. şi abordând cu prioritate această chestiune, a apreciat că acţiunea este inadmisibilă, în condiţiile în care reclamantul nu s-a conformat cerinţelor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată şi a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a i se pune în vedere oportunitatea introducerii în cauză a numitului T.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.D., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru judecarea ei pe fond.
Invocând, în drept, prevederile art. 3041 coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi cele ale Protocolului Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, reclamantul-recurent a apreciat că, pentru a-i respinge cererea de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ. şi mai mult, a soluţionat cauza exclusiv pe calea unei excepţii ridicată din oficiu, pe care, în condiţiile respingerii cererii sale, nu a pus-o în dezbatere decât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
A apreciat totodată că, raportat la prevederile art. 156 alin. (2) C. proc. civ., instanţa era datoare - într-o corectă aplicare a legii - să procedeze la amânarea pronunţării, pentru a-i da măcar posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Recursul este fondat.
Analizând susţinerile recurentului, prin prisma actelor dosarului şi a normelor procedurale aplicabile în speţă, inclusiv prin perspectiva dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. sub aspectul încadrării motivelor dezvoltate prin cererea de recurs, Înalta Curte a constatat incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3) coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunţă casarea acesteia.
Întrucât art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, se poate susţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa poate introduce în cauză organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
Ipoteza a doua a textului reflectă rolul activ al judecătorului, putând fi interpretată şi înţeleasă doar prin raportare la prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în discuţia lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
În considerarea acestor prevederi legale, în litigiile de contencios administrativ se poate pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual, urmând ca părţile litigante să utilizeze sau nu prevederile C. proc. civ., în sensul chemării în judecată a unor terţe persoane.
Exerciţiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, inclusiv a dreptului la apărare, precum şi a celorlalte principii care guvernează procesul civil.
Or, exigenţa fundamentală a contradictorialităţii, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj în comparaţie cu adversarul său, instanţa fiind datoare să asigure părţilor, între altele, posibilitatea de a ridica şi a cunoaşte excepţiile de procedură invocate în cauză.
În speţă, ulterior respingerii cererii formulate de reclamant privind acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător - soluţie justificată, în raport cu poziţia ofensivă a reclamantului, perioada îndelungată de timp pe care acesta a avut-o la dispoziţie de la data înregistrării acţiunii (27 august 2008) şi cerinţa soluţionării cu celeritate a litigiilor de contencios administrativ, impusă de lege - instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de faptul că nu a fost chemată în judecată persoana vizată de cererea reclamantului şi cercetările Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, reţinând cauza în pronunţare asupra acesteia, cu nesocotirea prevederilor legale şi a principiilor anterior enunţate.
Reţinând corect că, raportat la specificul cauzei şi efectele unei eventuale soluţii de admitere a acţiunii reclamantului, este necesară lărgirea cadrului procesual, prin chemarea în judecată a numitului T.C. şi în condiţiile în care reclamantul nu a fost prezent la acel termen de judecată, în considerarea acestor dispoziţii şi pentru respectarea tuturor principiilor care guvernează procesul civil, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil al reclamantului, dat fiind incidentul procedural ivit, instanţa era datoare să dispună amânarea judecăţii, incidenţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, din această perspectivă, putând fi reţinută numai în situaţia în care reclamantul nu ar fi înţeles să formuleze o cerere completatoare, răspunzând astfel rigorilor impuse în vederea conturării corecte a cadrului procesual.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării, instanţa de trimitere va pune în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual, în modalitatea anterior arătată, urmând ca, în raport de conduita procesuală adoptată de reclamant, să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii sau să procedeze la soluţionarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.D. împotriva sentinţei civile nr. 122 din 14 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4773/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4795/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
