ICCJ. Decizia nr. 5227/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5227/2009
Dosar nr.245/42/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 25 martie 2009, reclamantul M.V.-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmbovita, să se dispună anularea hotărârii nr. 648 din 20 februarie 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut la 25 martie 1942 în comuna C., judeţul Ilfov pe timpul refugiului părinţilor săi, din Oradea pe teritoriul rămas sub administraţia statului român după Dictatul de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 65 din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului M.V.-M., a anulat Hotărârea nr. 648 din 20 februarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa pe care a obligat-o să stabilească reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor săi ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate după cedarea Nordului Transilvaniei prin Dictatul de la Viena. Instanţa fondului a apreciat că şi copiii născuţi în aceste condiţii trebuie să se bucure de drepturile acordate, potrivit Legii nr. 189/2000, persoanelor refugiate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut obiectul strămutării, expulzării, refugiului sau schimbului de populaţie, la data refugiului părinţilor nefiind nici născut şi nici măcar conceput.
Sunt invocate punctele de vedere exprimate de Ministerul Justiţiei şi de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1, lit. c).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, făcându-se dovada că reclamantul s-a născut la data de 25 martie 1942 în comuna C, judeţul Ilfov, după refugierea părinţilor săi din Oradea, rezultă că instanţa de fond a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor legale menţionate, stabilind reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din acest act normativ.
Nu există nici o justificare pentru ca reclamantului să i se refuze acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 65 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5209/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5231/2009. Contencios → |
|---|
