ICCJ. Decizia nr. 5289/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5289/2009
Dosar nr. 193/36/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 193/36/2009 la data de 10 februarie 2009, la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. în contradictoriu cu pârâta - A.N.P.C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
obligarea pârâtei la organizarea concursului de testare în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie aferent anului 2008,
obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim din ordinul Preşedintelui A.N.P.C. din 28 aprilie 2004 modificat prin ordinul Preşedintelui A.N.P.C. nr. 313/2006, pârâta avea obligaţia organizării anuale a concursului de testare în vederea autorizării operaţiunii de marcare de garanţie proprie. Ultima testare a fost efectuată în decursul anului 2007, aferent anului calendaristic 2006.
A mai susţinut reclamantul că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a efectuat procedura prealabilă, pârâta răspunzând prin adresa din 17 decembrie 2008, însă apreciază ca motivarea acesteia în sensul că există un dosar înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce are un obiect identic, nu poate fi primită, întrucât acela are ca obiect obligarea pârâtei la organizarea concursului aferent anului 2007.
Reclamantul a considerat că obligaţia pârâtei de a organiza testarea anuală nu este una facultativă, ci rezultă dintr-o normă imperativă de drept, fiind afectată de un termen - expresia anual.
În ce priveşte capătul doi de cerere vizând obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, a arătat reclamanta că este singura posibilitate legală şi materială de constrângere în vederea executării obligaţiei de a face, fiind o sancţiune de drept civil opozabilă chiar şi unei autorităţi publice.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 356/2001.
Pârâta a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.
A arătat că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie există un Dosar înregistrat sub nr. 931/36/2008, obiectul supus judecăţii constituindu-l neînţelegerea celor două instituţii cu privire la organizarea concursului aferent anului 2007. Asupra acestui litigiu instanţa de recurs a pronunţat la data de 05 martie 2009 o hotărâre definitivă şi revocabilă prin care a fost admis recursul formulat de A.N.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 809/CA din 8 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, dispunându-se modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezenta cauză ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 149/CA din 8 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. în contradictoriu cu pârâta A.N.P.C. - D.M.P. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit ordinului din 28 aprilie 2004 emis de Preşedintele A.N.P.C., modificat prin ordinul nr. 313/2006, testarea aferentă fiecărui an trebuie să se desfăşoare în cursul anului pentru care se organizează.
S-a apreciat că reclamantul a formulat prin care a solicitat organizarea testării pentru anul 2008, acţiunea fiind introdusă la instanţă în anul 2009, astfel că acesta nu a depus în termen diligenţele necesare pentru organizarea concursului.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs s-a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită, că obligaţia de organizare anuală a concursului revenea pârâtei, Astfel că acesta nu poare invoca în contra reclamantului propria culpă.
S-a motivat că împrejurarea că testarea nu a fost organizată în cursul anului 2008 nu echivalează cu stingerea obligaţiei, o astfel de interpretare ar însemna lipsirea de efecte a unei norme legale imperative.
A mai arătat recurentul că instanţa de fond nu a motivat în drept soluţia pronunţată.
Intimata, A.N.P.C. a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat
Comercializarea obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase şi aliajele acestora este reglementată prin ordinul din 28 aprilie 2004 emis de Preşedintele A.N.P.C., modificat prin ordinul nr. 313/2006.
Potrivit acestui ordin obiectele şi bijuteriile din metale preţioase şi aliaje ale acestora pot fi comercializate numai dacă sunt marcate cu marca de garanţie proprie a producătorului intern sau a importatorului autorizat în acest sens de către A.N.P.C., alături de marca titlului.
Art. 4 din acelaşi ordin prevede ca în vederea autorizării pentru efectuarea operaţiunii de marcare, persoanele fizice şi juridice interesate vor desemna din rândul personalului propriu unul sau mai mulţi specialişti care să efectueze această operaţiune.
Conform art. 5 al aceluiaşi act normativ personalul desemnat potrivit art. 4 va susţine un test tip grilă şi o probă practică, organizate de A.N.P.C., iar A.N.P.C. va organiza anual testare în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie.
Faţă de prevederile ordinului de mai sus se constată că soluţia instanţei de fond este întemeiată.
Prin acţiune s-a cerut obligarea la organizarea testării pentru anul 2008. Acţiunea a fost introdusă la 10 februarie 2009, deci după expirarea anului 2008.
În aceste condiţii la data introducerii acţiunii a expirat termenul pentru organizarea testării anului 2008, aşa că acţiunea era lipsită de interes, chiar dacă acest lucru nu rezultă expres din sentinţa primei instanţe.
Însă motivarea sentinţei este în sensul de mai sus, judecătorul fondului explicând în detaliu modul în care reclamantul ar fi trebuit să acţioneze, în situaţia în care constata că pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţia legală.
Prin soluţia adoptată instanţa de fond nu a lipsit de efecte măsura legală care reglementează organizarea testării anuale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată , orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes recunoscut de lege, printr-un act administrativ sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.
Obligaţia pârâtei-intimate de a organiza testarea anuală corespunde dreptului pârâtei de a fi organizat această testare.
Dacă autoritatea nu a îndeplinit obligaţia legală în termen, legiuitorul a pus la dispoziţia părţii lezate acţiunea în contencios administrativ.
Însă cum testarea este anuală, formularea cererii la finele anului respectiv şi introducerea acţiunii în anul următor, lipsesc de efecte aceste demersuri.
O astfel de soluţie decurge din interpretarea logică a prevederilor legale, a noţiunii de organizare anuală a testării, iar reclamantul care a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp nu mai putea pretinde, după expirarea perioadei legale, îndeplinirea unei obligaţii al cărei termen s-a epuizat.
În situaţia în care s-au produs daune prin neîndeplinirea obligaţiei, reclamanta poate formula acţiune pentru recuperarea acestora, în cadrul căreia va trebui să dovedească existenţa şi cuantumul prejudiciului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Patronatul P.C.M.P.A.P.P. D. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 149/CA din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5286/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5291/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
