ICCJ. Decizia nr. 5435/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5435/2009
Dosar nr. 570/33/2009
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii din 12 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în perioada septembrie 1940 – martie 1945 din cauza persecuţiilor etnice, ca urmare a cedării A.N. în urma Diktatului de la Viena, familia sa a fost nevoită să se refugieze din sat F. comuna P. judeţul Sălaj în localitatea T. judeţul Cluj.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor N.D. şi G.I. din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungaţi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
La dosar au fost depuse hotărârile din 11 martie 2004 şi din 7 octombrie 2004, prin care pârâta stabileşte calitatea de persoană refugiată şi acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 martorilor reclamantului.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 230 din 21 martie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2008.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri pârâta, C.J.P. Sălaj a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că în urma cercetărilor efectuate de organele abilitate, cercetări care continuă şi în prezent, au fost depistate cazuri în care martorii au dat declaraţii false.
Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 1 şi art. 4 alin (1) din O.U.G. nr. 105/1999, aprobata, prin Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, a considerat necesar a se prezenta şi alte documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecuţie pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantului. Ori in cazul de faţă documentele solicitate şi prevăzute de lege nu au putut fi prezentate de contestator.
În fine, recurenta mai invocă prevederile art. 1191 C. civ. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 21/1997.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta.
Or, în cauză au fost depuse hotărârile din 11 martie 2004 şi 14507 din 7 octombrie 2004 prin care pârâta stabileşte calitatea de persoană refugiată şi acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 martorilor reclamantului.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În ceea ce priveşte indicarea prevederilor art. 1191 C. civ. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 21/1997, Înalta Curte constată că acestea nu sunt incidente în cauza de faţă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 230 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5434/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5437/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
