ICCJ. Decizia nr. 5438/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5438/2009
Dosar nr. 308/35/2009
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu Mare anularea hotărârii din 9 februarie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului M.I.S.M.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că soţul ei numitul M.I.S.M. s-a născut la data de 31 octombrie 1941, în municipiul D., localitatea de refugiu a părinţilor acestuia, respectiv M.I. şi M.M. şi care a decedat la data de 03 ianuarie 2002.
Numitei M.M. i-a fost recunoscută calitatea de refugiată prin hotărârea din 18 februarie 2008, iar tatălui soţului i s-a eliberat la data de 14 noiembrie 1940 de către Comisariatul General al Refugiaţilor din nordul T.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care certificatul de căsătorie, certificatul de naştere al soţului, extras din registrul stării civile pentru născuţi din anul 1941 - D., certificatul de deces al soţului, legitimaţia de refugiat.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 98/CA din 27 mai 2009 Curtea de Apel Satu Mare, a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 9 februarie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000,în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului M.I.S.M.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri pârâta, C.J.P. Satu Mare, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că pentru a putea suferi persecuţii etnice care să determine strămutarea in alta localitate trebuie ca persoana în cauză să fie născută sau cel puţin să fi fost concepută cel târziu la data strămutării, întrucât doar copilul conceput se consideră că exista, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu.
per a contrario, nu pot beneficia de prevederile legii copiii concepuţi, respectiv născuţi în timpul refugiului părinţilor săi.
Prin urmare,recurenta consideră că prima instanţă în mod greşit, a asimilat situaţia soţului decedat al reclamantei-intimate situaţiei părinţilor săi, întrucât prin această interpretare se adaugă la lege, ceea ce nu este permis.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că soţul reclamantei s-a născut la data de 31 octombrie 1941, în perioada de refugiu a părinţilor săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului, iar reclamanta se află în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit cărora „soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”. În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 98/CA din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5437/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5450/2009. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
