ICCJ. Decizia nr. 5431/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5431/2009

Dosar nr. 1746/2/2009

Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamantul V.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi, pe cale de consecinţă, să fie obligat să stabilească data de depunere a cererii de redobândire a cetăţeniei române de către reclamant, într-un termen scurt, rezonabil (maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti).

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 13 octombrie 2008, s-a adresat cu o primă cerere scrisă către Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti, cu solicitarea de a fi expediată către secţia consulară a Ambasadei României din Chişinău.

Reclamantul a mai arătat că în luna octombrie 2008 s-a prezentat personal la secţia consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea şi actele necesare, însă i s-a refuzat înregistrarea cererii, cu motivarea că trebuie depusă o cererea scrisă de programare, prin postă, recomandat, pentru a fi invitat să depună cererea împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale.

De asemenea, s-a precizat că, prin adresă, Direcţia Relaţii Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, l-a informat că, la un moment dat, cererea de intenţie va fi procesată şi va fi invitat să depună cererea la Secţia Consulară a Ambasadei Republicii Moldova din Chişinău, fără a se indica temeiul legal al acestei soluţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 27/2002.

În aceste condiţii, reclamantul a susţinut că a revenit cu o nouă solicitare, la data de 07 ianuarie 2009, încă nici până în prezent cererea sa nu a fost soluţionată favorabil.

Prin sentinţa civilă nr. 1939 din 7 mai 2009 Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acţiunea reclamantului, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române; a obligat pârâtul să stabilească data de depunere de către reclamant a cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că timpul scurs de la data înregistrării primei cereri a reclamantului (13 octombrie 2008) şi până la data sesizării instanţei (26 februarie 2009), raportat la cerinţa impusă de legiuitor, în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, precum şi la faptul că nici până la data judecăţii cauzei reclamantul nu a primit un răspuns la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că nu se poate constata refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cum neîntemeiat a apreciat judecătorul fondului.

Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit existenţa unei culpe administrative, fără a avea în vedere situaţia specifică a derulării activităţii în exteriorul României, astfel că se impunea aprecierea justă a gradului în care ministerul poate dimensiona structura sa administrativă (sedii şi resurse umane) într-un teritoriu care nu se află sub suveranitatea statului român.

Modificarea hotărârii atacate şi respingerea ca nefondată a acţiunii a fost solicitată şi faţă de împrejurarea că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu era îndeplinită condiţia depăşirii unui termen rezonabil de soluţionare a cererilor depuse de intimaţii-reclamanţi.

Recurentul-pârât a arătat că solicitantul s-a adresat instanţei de judecată, imediat după primirea răspunsului, pretins nesatisfăcător, din partea autorităţii administrative, fără ca, de lege lata să fie prevăzut un termen pentru primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei şi fără a mai acorda autorităţii administrative un interval rezonabil de timp în care să emită invitaţiile pentru depunerea dosarelor de redobândire a cetăţeniei. Din acest motiv, s-a susţinut că singurul element care se impunea a fi cercetat era acela al verificării comunicării unui răspuns în termen de 30 de zile de la data primirii cererii la autoritatea administrativă, răspuns care să nu conţină o exprimare explicită, cu exces de putere a refuzului administrativ, deoarece simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezei cuprinse în definiţia dată în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzului de soluţionare a unei cereri.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că Ministerul Afacerilor Externe, prin Secţia Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova, a respectat dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, care prevăd că, autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

Nefiind dovedită încălcarea drepturilor de petiţionare al reclamantului reglementat prin art. 51 din Constituţie şi art. 8 din O.G. nr. 27/2002, care au fost indicate de altfel ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, se constată că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată răspunderea ministerului pârât pentru nesoluţionarea cererilor în termen legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, ceea ce nu se poate constata în cazul cererilor formulate de reclamanţi, pentru care a fost respectat acest termen cu caracter general, în absenţa unei prevederi derogatorii în materie de cetăţenie.

De asemenea, nu se poate constata existenţa în cauză a unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeaşi lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Răspunsul comunicat reclamantului exprimă dimpotrivă voinţa ministerului pârât de a le rezolva cererea de redobândire a cetăţeniei române, iar amânarea unei decizii a fost justificată în mod obiectiv de volumul extrem de mare al cererilor similare în raport de condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea lor pe teritoriul altui stat, întrucât aceste cereri nu au fost depuse la Comisia de cetăţenie din Ministerul Justiţiei, ci la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României, ca o facilitate acordată prin art. 12 din Legea nr. 21/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate.

Faţă de data şi conţinutul răspunsului comunicat reclamantului se constată că până la formularea acţiunii în justiţie nu a existat o încălcare a dispoziţiilor art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.

Conform acestei reglementări, fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.

Elementele de fapt ale situaţiei expuse anterior nu justifică aprecierea depăşirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române este lipsită de temei legal şi contrară dispoziţiilor art. 5 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii.

Reclamantul a susţinut neîntemeiat că i-a fost încălcat dreptul la redobândirea cetăţeniei române, dat fiind că nu a fost emisă o decizie referitoare la acest drept recunoscut de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar regulile cuprinse în art. 6 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei nu sunt incidente în cauză, fiind prevăzute pentru alte categorii de persoane decât cetăţenii altui stat care domiciliază în mod legal şi obişnuit pe teritoriul acelui stat.

În consecinţă, nefiind dovedite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclaman, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei civile nr. 1939 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului V.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5431/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs