ICCJ. Decizia nr. 5428/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5428/2009
Dosar nr. 1002/36/2008
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa, anularea hotărârii din 5 mai 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 10 septembrie 1939 în localitatea S., Bulgaria, şi a fost strămutat împreună cu părinţii săi din motive etnice, urmare aplicării Tratatului de la C. din 1940.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, înscrisuri eliberate de Arhivele Naţionale, precum şi sentinţa civilă nr. 21030 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 3568/212/2008.
Pentru elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul C.N.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 9 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa, a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 5 mai 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri pârâta, C.J.P. Constanţa, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege.
Reclamantul nu era născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.
Recurenta mai arată că între România şi Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populaţie în 1939, pentru ca reclamantul să susţină că a fost strămutat şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, ca urmare a Tratatului Româno – Bulgar, încheiat la C. în 1940.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul a fost strămutat împreună cu părinţii săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 159 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5426/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5431/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
