ICCJ. Decizia nr. 5439/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5439/2009
Dosar nr. 363/36/2009
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa reclamanta C.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea anularea hotărârii din 27 februarie 2009 obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că soţul său C.A., decedat la data de 23 ianuarie 2002, a fost născut la data de 15 aprilie 1942, în perioada refugiul părinţilor săi, strămutaţi din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova, iar ea în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea din 27 februarie 2009 emisă de pârâtă, act de identitate, certificate de naştere şi de căsătorie, certificat de naştere şi de deces al defunctului sot - C.A., certificat de deces al lui R.D., declaraţie de"; notorietate dată de numiţii A.M. şi S.S., autentificată din 11 februarie 2009 la B.N.P. M.M., foaie matricolă pe anul şcolar 1949/1950 a lui R.D.T., înscris eliberat de A.N.S., privind pe colonistul D.S.R., hotărârea din 01 noiembrie 2002 emisă de C.J.P. Tulcea prin care se recunoaşte lui R.M. calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În sprijinul susţinerilor sale, reclamanta s-a prevalat pe lângă proba cu înscrisuri şi de proba testimonială, fiind audiaţi martorii C.E. şi S.S., depoziţiile acestora confirmând situaţia de fapt expusă de reclamantă în considerentele cererii de chemare în judecată.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 150/CA din 8 aprilie 2009 Curtea de Apel Constanţa, a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 27 februarie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, şi a dispus emiterea unei hotărârii în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind soţia supravieţuitoare a defunctului C.A.
Instanţa de fond a mai reţinut că soţul reclamantei, a fost născut la data de 15 aprilie 1942 în localitatea E., judeţul Tulcea. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi în declaraţia martorilor audiaţi, părinţii defunctului au fost strămutaţi din Bulgaria, loialitatea R.A., judeţul Durostor, în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, fiind stabiliţi în România, sat E., judeţul Tulcea.
Instanţa de fond a mai reţinut că din declaraţiile martorilor C.E. şi S.S., a rezultat că părinţii defunctului soţ al reclamantei au fost strămutaţi din Bulgaria pe teritoriul României şi s-au stabilit în comuna S., judeţul Tulcea, făcând obiectul schimbului de populaţie în urma tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în luna septembrie 1940.
Prin urmare, s-a constatat că soţul defunct al reclamantei se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 din lege, fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri pârâta C.J.P. Tulcea a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că soţul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece părinţii săi s-au refugiat anterior naşterii sale, iar acesta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că soţul reclamantei s-a născut la data de 31 octombrie 1941, în perioada de refugiu a părinţilor săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului, iar reclamanta se află în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit cărora „soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 150/CA din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5941/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5442/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
