ICCJ. Decizia nr. 5443/2009. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5443/2009
Dosar nr. 7238/1/2009
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3205 din 9 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins contestaţia în anulare formulată de SC S.D. SRL Ploieşti cu privire la decizia din 24 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut, că prin motivele contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ca instanţă de control judiciar, învestită cu soluţionarea recursului declarat de SC S.D. SRL – Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 3253 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs referitor la legalitatea determinării cifrei de afaceri a societăţii şi la legalitatea determinării amenzii aplicate prin actul ce formează obiectul acţiunii în fond (decizia din 19 decembrie 2005 emisă de Consiliul Concurenţei).
Sub acest aspect, Înalta Curte, a reţinut că este neîntemeiată susţinerea contestatoarei în sensul că instanţa de recurs ar fi reţinut că a fost soluţionat de Curtea Constituţională motivul de recurs referitor la „nelegalitatea aplicării amenzii în procent de 0,8% din cifra de afaceri totală”.
Înalta Curte a mai constatat că instanţa de recurs nu a reţinut că acest motiv de recurs ar fi fost soluţionat de Curtea Constituţională, ci, aşa cum rezultă expres din considerentele de la pct. 12 din decizia atacată cu contestaţie în anulare, instanţa de recurs a avut în vedere faptul că, prin Decizia nr. 243/2008, Curtea Constituţională, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Legea concurenţei nr. 21/1996, invocată chiar de către recurenta SC S.D. SRL – Ploieşti. Prin aceste considerente, instanţa de recurs a adus un argument suplimentar pentru înlăturarea criticilor recurentei SC S.D. SRL – Ploieşti referitoare la greşita stabilire a amenzii în sumă fixă, iar nu în procent din cifra de afaceri.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei referitoare la faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs referitor la verificarea legalităţii modului de determinare a cifrei de afaceri totale, Înalta Curte a constatat şi reţinut că recurenta SC S.D. SRL – Ploieşti nu a învestit instanţa de control judiciar cu un asemenea petit în verificarea controlului de legalitate şi temeinicie al sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, cu privire la determinarea cifrei de afaceri în raport de care se stabileşte amenda cu respectarea cotei procentuale maxime prevăzute de lege.
Înalta Curte a mai reţinut că, prin motivele de recurs, SC S.D. SRL – Ploieşti a criticat atât decizia ce formează obiectul acţiunii în fond, cât şi sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, numai sub aspectul faptului că amenda a fost stabilită în sumă fixă de 1.034.929,12 RON, iar nu în procent din cifra de afaceri, aşa cum se prevede la art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată.
În ceea ce priveşte stabilirea amenzii în sumă fixă, iar nu în procent din cifra de afaceri, instanţa de recurs, prin considerentele de la pct. 2-4 din decizia atacată cu contestaţie în anulare, a argumentat pe larg, prin raportare la textele de lege aplicabile, legalitatea stabilirii sancţiunii în sumă fixă, iar nu prin indicarea în decizia atacată a procentului din cifra de afaceri, înlăturând criticile din recurs referitoare la nulitatea actul administrativ ce formează obiectul cauzei.
Împotriva hotărârii nr. 3205 contestatoarea SC S.D. SRL, Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii de revizuire se reiau argumentele invocate în recurs precum şi în contestaţia în anulare.
Nici unul dintre cazurile legale de revizuire expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. nu a fost indicat şi invocat ca temei de drept al cererii de revizuire.
Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta SC S.D. SRL, Ploieşti pentru considerentele în continuare arătate.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs soluţionează contestaţia în anulare, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
Înalta Curtea reţine totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă şi în condiţiile în care nu a fost indicat de către revizuentă nici unul dintre motivele expres prevăzute pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situaţiile de fapt arătate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC S.D. SRL Ploieşti împotriva deciziei nr. 3205 din 9 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5442/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5449/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
