ICCJ. Decizia nr. 5635/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5635/2009
Dosar nr. 4507/1/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 918 din 21 mai 2009, Plenul C.S.M., în ceea ce îl priveşte pe A.P.I. - judecător la Judecătoria Constanţa, a dispus, având în vedere dispoziţiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile art. 15 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea plenului nr. 621 din 21 septembrie, modificată, respingerea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 324 din 14 mai 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reţinut că, prin Hotărârea nr. 324 din data de 15 mai 2009, secţia pentru judecători, a respins contestaţia formulată de A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 23 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009 pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime necesară promovării în funcţia de judecător de curte de apel, respectiv 6 ani.
În raport cu gradul profesional pe care îl deţine – judecător cu grad de judecătorie – d-l A.P.I. s-a înscris la concursul de promovare, fără a îndeplini condiţia deţinerii gradului profesional de tribunal pentru a promova la curtea de apel.
Acesta a fost numit ca judecător inamovibil la judecătoria Constanţa, la data de 12 august 2005, având o vechime de 3 ani, 9 luni şi 19 zile, calculată la data de 31 mai 2009, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, îndeplinind anterior, începând cu data de 15 februarie 1999, funcţia de consilier juridic.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare numai judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute de art. 44 alin. 1 lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În concluzie, Plenul C.S.M. a reţinut că A.P.I. nu îndeplineşte condiţia vechimii minime de 6 ani pentru promovare la curtea de apel şi nu deţine gradul profesional de judecător cu grad de tribunal pentru a avea vocaţie la promovarea efectivă, sau pe loc, la Curtea de Apel Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs d-l judecător A.P.I., solicitând anularea ei, motivat de faptul că îndeplineşte toate condiţiile pentru a putea participa la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie (inclusiv vechimea şi gradul profesional), având dreptul de a participa la acest examen şi de a-l valorifica în cazul reuşitei.
Hotărârea a fost criticată pentru nelegalitate, întrucât:
1. Hotărârea a fost dată ci încălcarea flagrantă a unor principii fundamentale de drept privind incompatibilitatea, abţinerea şi dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O., în condiţiile în care judecătorii secţiei pentru judecători a C.S.M. participă la şedinţa Plenului C.S.M., care constituie instanţa de judecată atunci când soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de secţii, aşa cum prevede art. 9 din Legea nr. 304/2004.
2. Şedinţa de judecată a Plenului C.S.M. nu a fost publică, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 304/2004, întrucât în cazul de faţă nu există nici o prevedere care să stipuleze că şedinţele Plenului C.S.M., atunci când aceasta constituie instanţa de judecată, sunt secrete.
În opinia recurentului, secretizarea şedinţei, în condiţiile în care aceasta trebuia să fie publică, atrage suspiciuni cu privire la activitatea instanţei şi duce la nulitatea hotărârii luate cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată.
3. Hotărârea a fost luată cu nesocotirea dispoziţiilor referitoare la citare, fiind lovită de nulitate absolută.
Sub acest aspect, recurentul a apreciat că sunt incidente dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., întrucât Legile nr. 304/2004 şi 317/2004 nu conţin dispoziţii speciale care să dispună altfel.
4. Sub aspectul fondului cauzei, în mod greşit nu a fost luată în calcul vechimea de consilier juridic, în condiţiile în care art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor ce instituia discriminarea între consilierii juridici şi avocaţi a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 758 din 12 mai 2009.
În opinia recurentului, chiar dacă nu ar fi intervenit această decizie, neluarea în calcul a vechimii respective ar fi contravenit normelor europene cu privire la condiţiile de eligibilitate în funcţia de Judecător European, potrivit cărora vechimea în activitatea juridică este luată în calcul la numirea în funcţia de judecător la cele mai înalte instanţe, impunându-se a se face abstracţie de textul naţional şi a se da eficienţă principiului supremaţiei dreptului comunitar şi al efectului său direct. În concret, s-a făcut referire la prevederile art. 167 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Economice Europene; art. 36 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 111 din 13 martie 2002 pentru ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale, adoptată la Roma la 17 iulie 1998 şi art. 21 din Legea nr. 30/1999 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementări internaţionale la care România este parte şi care, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie, fac parte din dreptul intern.
Cu privire la lipsa gradului profesional necesar promovării, conform opţiunii exprimate, recurentul a susţinut că este prezumat a avea gradul de judecător de tribunal, în acest sens urmând a se pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă care îi va recunoaşte respectivul grad profesional începând cu luna noiembrie 2008.
Astfel, susţine recurentul, acesta a participat şi a câştigat concursul de promovare din data de 5 octombrie 2008, clasându-se pe prima poziţie aferentă Tribunalului Constanţa, împrejurare recunoscută de C.S.M., prin Hotărârea nr. 1214 din 13 noiembrie 2008 care a dispus amânarea validării rezultatului obţinut şi indisponibilizarea unui post de judecător la Tribunalul Constanţa până la soluţionarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr. 8009/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, proces ce urmează a fi câştigat ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
S-a precizat, de asemenea, că a fost declarat recurs şi împotriva Hotărârii nr. 1219/2008, susţinându-se că, urmare a efectului suspensiv al acestei căi de atac instituit prin art. 29 din Legea nr. 317/2004, recurentul este prezumat a avea gradul de judecător de Tribunal.
Cum această situaţie era pendinte, s-a apreciat că se impunea înscrierea recurentului pe tabelul participanţilor la acest examen şi acceptarea participării sale efective, urmată de valorificarea rezultatului în caz de reuşită, existenţa celor două recursuri pe rolul instanţei supreme, prin care s-a invocat aplicarea prioritară a normelor europene, creându-i recurentului o speranţă legitimă privind rezultatul lor pozitiv.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
1. Sub aspect procedural C.S.M. nu este o instanţă judecătorească aşa cum este definită aceasta prin art. 126 din Constituţia României şi art. 1 şi 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci o autoritate administrativă învestită prin lege cu anumite atribuţii jurisdicţionale, în acelaşi sens pronunţându-se în mod constant atât Curtea Constituţională, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Activitatea C.S.M. se desfăşoară în condiţiile stabilite de Legea nr. 317/2004 şi Regulamentul de organizare şi funcţionare adoptat prin Hotărârea nr. 326 cu modificările şi completările ulterioare, incidenţa dispoziţiilor codului de procedură civilă referitoare la incompatibilitate, abţinere, recuzare şi îndeplinirea procedurii de citate neputând fi reţinută.
Asigurarea accesului la justiţie, prin reglementarea căii de atac a recursului şi examinarea acestuia, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, respectiv de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme, constituie suficiente garanţii procedurale pentru respectarea dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din C.E.D.O., criticile aduse hotărârii sub acest aspect fiind nejustificate.
2. Sub aspectul fondului cauzei.
Prin Hotărârea nr. 324 din 14 mai 2009, secţia pentru judecători, a respins contestaţia formulată de domnul judecător A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 23 din 29 aprilie 2009 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 31 mai 2009 pentru neîndeplinirea condiţiei minime de vechime necesară promovării în funcţia de judecător de curte de apel, respectiv 6 ani, acesta având o vechime de numai 3 ani, 9 luni şi 19 zile în funcţia de judecător, calculată la 31 mai 2009.
Contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 918 din 21 mai 2009, reţinându-se că d-l judecător A.P.I. nu îndeplineşte condiţia vechimii minime de 6 ani pentru promovarea la curtea de apel şi nu deţine gradul profesional de judecător cu grad de tribunal pentru a avea vocaţie la promovarea efectivă, sau pe loc, la Curtea de Apel Constanţa.
Hotărârea nr. 918 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M., ce formează obiectul prezentului recurs, a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente în materia promovării judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie.
Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile minime de vechime, respectiv, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel, 6 ani vechime în funcţia de judecător, astfel cum se prevede la lit. b).
Acelaşi text de lege, în forma în vigoare la data organizării concursului, prevedea, la alin. (2), că la calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
Dispoziţii similare se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, fiind aplicate tuturor judecătorilor şi procurorilor care au participat la concursurile de promovare.
Recurentul a fost numit judecător inamovibil la Judecătoria Constanţa la data de 12 august 2005, având o vechime efectivă în această funcţie de numai 3 ani, 9 luni şi 19 zile calculată la data de 31 mai 2009. De asemenea, acesta s-a înscris la concursul de promovare fără a deţine gradul profesional de judecător cu grad de tribunal pentru a avea vocaţie la promovareaefectivă sau pe loc, la Curtea de Apel Constanţa, conform opţiunii exprimate.
Anterior datei de 12 august 2005, recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic, începând cu data de 15 februarie 1949, dar invocarea de către acesta a Deciziei nr. 758 din 12 mai 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, nu poate reprezenta un argument în sprijinul admiterii prezentului recurs.
Într-adevăr, prin Decizia astfel individualizată, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Însă, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate neconstituţionale îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile constituţiei; pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate neconstituţionale sunt suspendate de drept.
De asemenea, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României, sunt în general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
În raport cu aceste dispoziţii constituţionale şi legale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, care au fost declarate neconstituţionale în data de 12 mai 2009, au fost suspendate de drept la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 785/2009 în M. Of., respectiv la 15 iunie 2009.
Ca atare, la momentul analizării cererii recurentului de înscriere la concurs au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 303/2004, republicată, astfel cum erau în vigoare la acea dată.
Or, cum vechimea în funcţia de consilier juridic nu poate fi luată în calculul vechimii efective în funcţia de judecător, în mod legal cererea acestuia a fost respinsă.
Pe de altă parte, în prezent, efectul deciziei Constituţionale nr. 785/2009 este acela că norma în discuţie, respectiv art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, nu mai există.
Într-o atare situaţie, dispoziţia legală aplicabilă la acest moment unor situaţii similare cu cea a recursului este art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai mult, prin declararea ca fiind neconstituţionale a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a înlăturat orice posibilă discriminare a consilierilor juridici în raport cu avocaţii, sub aspectul posibilităţii acestora din urmă de a valorifica vechimea într-o asemenea activitate pentru promovarea la o instanţă superioară.
A accepta punctul de vedere al recurentului, în sensul înlăturării condiţiei de vechime efectivă în funcţia de judecător pentru promovarea la o instanţă superioară, ar însemna ca instanţa învestită cu soluţionare acestui recurs să creeze o nouă normă juridică, ceea ce nu este de competenţa sa.
Impunerea unei astfel de condiţii este justificată obiectiv, dobândirea unei experienţe profesionale, prin exercitarea efectivă a funcţiei de judecător, fiind absolut necesară pentru desfăşurarea activităţii la o instanţă superioară în grad, care presupune soluţionarea unor litigii cu caracter complex.
Nu poate fi reţinută nici pretinsa neconcordanţă a prevederilor art. 44 din Legea nr. 303/2004, ce condiţionează promovarea de o anumită vechime numai în funcţia de judecător sau procuror, în raport cu reglementările internaţionale indicate de recurent, acestea făcând referire, la rândul lor, la îndeplinirea condiţiilor cerute de exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale, ori la numirea într-o atare funcţie a unor jurişti cu competenţe recunoscute sau cu o mare experienţă într-o profesiune ce prezintă interes pentru activitatea judiciară a instanţei respective, sintagme cărora nu le poate fi circumscrisă şi simpla desfăşurare a activităţii pe o perioadă scurtă de timp, la începutul carierei, într-o funcţie de consilier juridic, aşa cum este definită în legislaţia naţională.
Condiţiile impuse de lege se cer a fi îndeplinite şi sunt verificate la data organizării concursului, dată la care recurentul nu deţinea nici gradul de judecător de tribunal pentru a aveavocaţia de a promova la instanţa imediat superioară în grad, conform opţiunii exprimate.
Existenţa unei speranţe legitime, în sensul jurisprudenţei C.E.D.O., invocată de recurent pe considerentul promovării recursurilor împotriva hotărârilor C.S.M. referitoare la participarea sa la concursul anterior, pentru obţinerea gradului de judecător de tribunal şi preconizata soluţie ce se va pronunţa, nu poate fi reţinută. Sintetizând şi clarificând jurisprudenţa sa privitoare la noţiunea de speranţă legitimă, instanţa europeană a statuat că aceasta trebuie să se bazeze pe o dispoziţie legală, sau pe o decizie judicioasă, respectiv să aibă o bază suficientă în dreptul intern, condiţie îndeplinită, spre exemplu, atunci când existenţa dreptului pretins este confirmată printr-o jurisprudenţă clară şi concordantă a instanţelor naţionale. Prin urmare, un drept care face obiectul unei contestaţii în justiţie sau care apare ca o pretenţie ce se poate susţine nu ar putea constitui o „speranţă legitimă" apărată de dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O.
În consecinţă, constatând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., corelat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I. împotriva Hotărârii nr. 918 a Plenului C.S.M. din data de 21 mai 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5569/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5643/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
