ICCJ. Decizia nr. 5676/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5676/2009
Dosar nr. 1430/44/2008
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.G. a chemat în judecată Parlamentul României şi Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la despăgubirea sa cu suma de 38.000.000 RON, deoarece a fost prejudiciat de privatizarea prin vânzări frauduloase a obiectivelor economice naţionale în perioada 1990-2008.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că trebuie să fie despăgubit, întrucât în conformitate cu art. 7 din Constituţia Republicii Socialiste România din anul 1965, bunurile care constituiau la vremea respectivă proprietatea publică erau bunuri aparţinând „întregului popor”. Aşa fiind, se consideră acţionar la societăţile înfiinţate în perioada regimului comunist într-un raport de 1/18.212.980.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 21 din 03 februarie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect despăgubire, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ emis de autorităţile pârâte, ci doar despăgubirea sa pentru acte cu caracter politic şi economic ce au avut loc în ultimii 19 ani în România şi care au avut drept consecinţă transformarea economiei româneşti într-o economie de piaţă.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul B.G.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa i-a respins acţiunea ca inadmisibilă şi nu a analizat fondul dreptului pretins, deoarece în cauză se atacă un act administrativ emis de Guvernul României şi la care chiar instanţa face referire, dar îl interpretează greşit.
Recurentul a mai susţinut şi faptul că, soluţia instanţei, înscrisă în sistemul informatic ECRIS, este diferită de aceea care i s-a comunicat, fapt ce îl lezează sub aspectul promovării căii de atac a recursului.
Verificând cauza în funcţie de recursul formulat, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind neconcordanţa soluţiei instanţei de fond din sistemul informaţional ECRIS cu aceea comunicată reclamantului, aceasta este nefondată, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., momentul de la care curge termenul de recurs este cel al comunicării hotărârii, astfel că publicarea în sistemul informaţional ECRIS nu i-a adus atingere dreptului reclamantului de a promova calea de atac a recursului, aşa cum acesta susţine.
Referitor la cea de a doua critică, respectiv la faptul că instanţa de fond ar fi pronunţat o hotărâre nelegală, urmează să se constate că şi aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente (…)”.
Prin act administrativ, potrivit art. 2 din Legea contenciosului administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În cauză, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu suntem în prezenţa unui act administrativ, emis de o autoritate publică şi care să-i fi produs prejudicii recurentului-reclamant.
Susţinerea recurentului potrivit cu care actul administrativ invocat (respectiv adresa Guvernului României) nu ar fi exclus de la controlul administrativ prevăzut de art. 5 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită, atâta timp cât recurentul nu precizează în concret actul administrativ atacat, ci face o referire cu caracter general la acte de vânzare frauduloasă şi administrare defectuoasă a obiectivelor economice ale ţării.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, în sensul de a se fi adresat cu vreo petiţie Parlamentului sau Guvernului României, iar acestea să nu-i fi răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1), sau răspunsul să-l fi nemulţumit.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei civile nr. 21 din 03 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5644/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5677/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
