ICCJ. Decizia nr. 5679/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5679/2009
Dosar nr. 39240/3/2006
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.S. SRL a chemat în judecată Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor şi Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 2431 din 05 septembrie 2006, emisă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor şi a hotărârii nr. 114 din 24 octombrie 2006 a Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, prin care i s-a retras autorizaţia pentru programul de calificare „tehnician maseur”.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actele a căror anulare o solicită sunt nelegale, întrucât i s-a aplicat o măsură mult prea aspră în raport de gravitatea faptelor reţinute de emitentă în sarcina sa şi de faptul că situaţia de fapt reţinută nu corespunde adevărului.
A mai susţinut că la emiterea deciziei nr. 2431/2006 pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 33 alin. (1) din ordinul nr. 353/2003 şi nu a procedat la consemnarea rezultatelor monitorizării în raportul de monitorizare, întocmind doar două note de constatare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1597 din 27 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL reţinând, în esenţă, că sancţiunea aplicată reclamantei a fost corect individualizată în raport de abaterile consemnate de către echipa de control, dispoziţiile legale neimpunând pârâtei obligaţia de a acorda un termen pentru remedierea aspectelor negative contestate, existând doar o posibilitate în acest sens. De asemenea, s-a reţinut că procedura de monitorizare desfăşurată de Secretariatul Tehnic al Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor s-a derulat în condiţii de legalitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
Prima critică se referă la faptul că nu a fost respectată procedura de monitorizare a societăţii.
În susţinerea acestei critici, se invocă efectuarea controlului la o dată neanunţată, respectiv la 10 august 2006 şi nu la 11 august 2006, cum fusese încunoştinţată prin adresa din 09 august 2006, astfel că a fost în imposibilitate de a pune la dispoziţia echipei de monitorizare documentele care să ateste îndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării. Se precizează că nota de constatare din 10 august 2006 este lovită de nulitate şi nu poate sta la baza raportului de monitorizare, care, din considerentele menţionate, nu produce efecte juridice.
Se arată că cele două rapoarte de monitorizare nu sunt înregistrate la instituţia care a dispus monitorizarea şi nu au fost întocmite cu completarea tuturor rubricilor, cum se prevede în anexa nr. 11 la ordinul nr. 353/2003;
Recurenta-reclamantă precizează că autorizaţia putea fi retrasă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor a Municipiului Bucureşti, aceasta fiind emitenta autorizaţiei.
Se arată că potrivit art. 32 şi 34 din ordinul nr. 353/2003, echipa de monitiorizare trebuia să fie formată din specialişti ai Comisiei de Autorizare şi nu de specialişti din cadrul Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
În opinia recurentei-reclamante, monitorizarea trebuia efectuată conform art. 31 din ordinul nr. 353/2003, periodic, pentru a avea posibilitatea să remedieze în timp util eventualele deficienţe, inerente.
O altă critică se referă la faptul că fondul cauzei a fost greşit soluţionat întrucât motivele pentru care s-a retras autorizaţia, reţinute în hotărârea atacată, sunt netemeinice şi nu prezintă o gravitate de natură să justifice retragerea acesteia, ci, cel mult, acordarea unui termen în vederea remedierii eventualelor deficienţe.
Se precizează, reiterând motivaţia de la fond, că societatea nu se face vinovată de încălcarea unor prevederi imperative ale legii de natură să afecteze valabilitatea cursurilor efectuate sau a diplomelor eliberate, astfel că sancţiunea aplicată este mult prea aspră.
Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor a invocat excepţia tardivităţii recursului motivat de faptul că în raport de data comunicării hotărârii instanţei de fond la sediul social al recurentei, în conformitate cu datele din certificatul de furnizare a informaţiei depus la dosarul de fond, recursul este tardiv, iar cererea de recomunicare a sentinţei atacate nu reprezintă o repunere în termenul de recurs. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece instanţa de fond în mod corect a încadrat în prevederile ordinului comun nr. 353/2003 acţiunile de monitorizare ale comisiei desemnate de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor şi s-a pronunţat corect asupra acestui aspect. Se susţine şi faptul că argumentele pe fond din cererea de recurs nu infirmă neregulile constatate de comisia de monitorizare, astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului pentru aceleaşi considerente.
De asemenea, se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că a fost respectată întocmai procedura de monitorizare a societăţii care este diferită de procedura ridicării autorizaţiei, astfel că prin sentinţa recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor ordinului comun nr. 353/2003 şi nu poate fi reţinută incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la argumentaţia pe fond a recursului, se susţine că în raport de dispoziţiile art. 34 din Metodologia de autorizare nu există o obligaţie legală de acordare a unui termen de 30 de zile pentru remedierea neregulilor, fiind la latitudinea comisiei această posibilitate. Mai mult, neregulile constatate nu ar fi putut fi remediate în niciun caz într-un termen de 30 de zile.
Se mai arată şi faptul că asociaţii din cadrul societăţii recurente au mai avut anterior o societate comercială cu obiect similar, respectiv SC R.C. SRL, căreia, de asemenea, i-a fost ridicată autorizaţia de funcţionare pe motive similare, iar hotărârea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor de soluţionare a contestaţiei a rămas irevocabilă prin hotărâri judecătoreşti.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei privind tardivitatea recursului precizând că nu i-a fost comunicată hotărârea recurată la sediul social, fapt care a determinat formularea unei cereri pentru comunicarea hotărârii la sediul corect, iar de la data acestei comunicări recursul a fost formulat şi declarat în termenul de 15 zile. Se reiterează argumentele expuse în cererea de recurs, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica referitoare la nerespectarea procedurii de monitorizare a societăţii reclamante este nefondată.
Argumentele invocate de recurenta-reclamantă în ceea ce priveşte nulitatea notei de constatare din 10 august 2006 şi 16 august 2006, cât şi a rapoartelor de monitorizare întocmite în temeiul acestor note nu pot fi reţinute, deoarece indiferent de momentul la care se efectua controlul, societatea reclamantă trebuia să prezinte documente justificative cu privire la îndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării.
Respectarea condiţiilor de autorizare şi a programelor pentru care s-a emis autorizaţia incumba recurentei-reclamante.
Mai mult, la data de 16 august 2008, când a avut loc o nouă vizită de monitorizare, recurenta-reclamantă putea prezenta documentaţia necesară atestării îndeplinirii criteriilor menţionate, ori acest fapt nu s-a întâmplat nici atunci şi nici ulterior.
Examinîndu-se rapoartele de monitorizare se apreciază că acestea au fost întocmite conform modelului prevăzut în anexa 11 la ordinul nr. 353/2003.
În cuprinsul acestora au fost menţionate toate neregulile constatate, indicându-se criteriile de monitorizare încălcate în raport de dispoziţiile legale incidente, astfel că susţinerile recurentei-reclamante, sub acest aspect, sunt nefondate.
Procedura de monitorizare, diferită de procedura ridicării autorizaţiei, în mod corect a fost efectuată de persoane din cadrul Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, potrivit competenţei de monitorizare şi de control atribuite de dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 132/1999, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut că procedura de monitorizare s-a realizat în conformitate cu art. 32 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor, aprobată prin Ordinului comun al Ministerului Munci, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 353/2003.
Rapoartele de monitorizare împreună cu notele de constatare au fost transmise Comisiei de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulţilor a Municipiului Bucureşti, care, prin decizia nr. 2431/2006 a dispus retragerea autorizaţiei pentru programul de calificare „tehnician maseur” emisă recurentei-reclamante tot de această comisie.
Susţinerile recurentei-reclamante denotă faptul că aceasta este în eroare cu privire la derularea celor două proceduri: de monitorizare şi de autorizare-retragere autorizaţie.
Prin urmare, în raport de cele reţinute, se apeciază că procedura de monitorizare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica ce vizează greşita soluţionare a cauzei pe fond, nu poate fi reţinută.
Argumentele invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea unei soluţii favorabile pe fondul cauzei, sunt nefondate.
Potrivit art. 34 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor „Comisia de Autorizare, întrunită conform art. 18 şi 19 din Normele metodologice, analizează raportul de monitorizare şi, în cazul în care constată că furnizorul de formare profesională nu respectă criteriile de autorizare, poate dispune atenţionarea acestuia sau retragerea autorizaţiei”.
Din interpretare coroborată a art. 34 şi art. 35 din acelaşi act normativ se reţine că termenul de 30 de zile pentru remedierea neregulilor nu este prevăzut de legiuitor ca un termen imperativ, ci este lăsat la latitudinea comisiei, care poate dispune fie atenţionarea fie retragerea autorizaţiei.
Conform art. 32 alin. (2) din Normele metodologice din 08 mai 2003 de aplicare a prevederilor O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor „Neîndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării furnizorului de formare profesională, pentru organizarea programului de formare profesională, determină retragerea autorizaţiei respective”.
Date fiind neregulile majore constatate cu ocazia controlului, recunoscute de recurenta-reclamantă prin adresele din 17 august 2006, din 19 septembrie 2006, din 23 octombrie 2006, în mod corect a fost retrasă autorizaţia pentru programul de calificare „tehnician maseur”, urmare a neîndeplinirii criteriilor care au stat la baza autorizării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă la fond sau în recurs a celor susţinute drept argumente ale temeiniciei cererii formulate în instanţă.
Având în vedere toate aceste argumente, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1597 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5678/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5683/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
