ICCJ. Decizia nr. 5678/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5678/2009
Dosar nr. 388/64/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.A. a chemat în judecată Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse prin Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Braşov, solicitând revocarea deciziei din dosarul privind acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, pentru cei doi gemeni născuţi de reclamantă.
Acţiunea reclamantei a format obiectul dosarului de fond nr. 2325/62/2009 a Tribunalului Braşov, dosar în care reclamanta a invocat excepţia nelegalităţii dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.
Prin încheierea din 04 mai 2009, instanţa a dispus suspendarea judecăţii şi a înaintat dosarul spre soluţionarea excepţiei de nelegalitate la Curtea de Apel Braşov.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Braşov a susţinut că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt legale, şi că susţinerile reclamantei nu au suport legal, motiv pentru care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocată.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 98/F/2009 a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamantă, constatând aceste dispoziţii nelegale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale şi că ele contravin legii şi scopului urmărit de legiuitor privind sprijinul acordat familiei pentru creşterea copiilor, indiferent de numărul lor. Prin definiţia dată noţiunii de naştere, reţine instanţa de fond, art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 încalcă acte normative cu forţă superioară şi instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi din aceeaşi naştere şi cei rezultaţi dintr-o naştere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizaţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Braşov.
În motivarea recursurilor, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere”, întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare.
Recurenţii au învederat, de asemenea, că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 şi reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului, şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului.
De asemenea, recurenţii au invocat, în cadrul cererilor de recurs, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual, iar nu normativ.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reţine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea sus-menţionată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, în sine, se va reţine, de asemenea, că argumentele recurenţilor nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului O.U.G. nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ iar prin modul în care a fost definită naşterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursurile declarate împotriva acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Braşov împotriva sentinţei civile nr. 98/F din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5677/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5679/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
