ICCJ. Decizia nr. 5644/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5644/2009
Dosar nr. 301/33/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că decizia nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009, emisă de pârâtă, este nelegală, întrucât imobilul în litigiu (reprezentând construcţie, cu destinaţia de spaţiu de Învăţământ, situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj) nu este înscris în cartea funciară, astfel că revendicatoarea nu face dovada proprietăţii la momentul preluării abuzive a acestuia în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 176/1948, neîndeplinind condiţiile imperative cerute de art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002.
A mai arătat reclamantul că decizia nr. 13307/1946 nu este de natură a valida titlul de proprietate, întrucât nu poartă ştampila Primăriei Cluj şi nici semnătura Primarului, nu face dovada existenţei construcţiei şi nici a momentului în care a fost edificată.
La data de 24 mai 2009, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului a formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând ca instanţa să constate că aceasta este proprietara imobilului în litigiu şi, pe cale de consecinţă, reclamanta să fie obligată să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia nr. 2000/2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia specială de retrocedare a solicitat respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 192/2009 pronunţată in data de 28 aprilie 2009, a respins acţiunea reclamantului Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedarea a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului şi, pe cale de consecinţă, a constat că Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului este proprietara imobilului restituit prin decizia nr. 2000/2009, imobil situat în Cluj-Napoca, urmând ca reclamantul să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia nr. 2000/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin deciziunea nr. 13307 din 03 mai 1946, Primăria Municipiului Cluj a autorizat edificarea de către Episcopia Ortodoxă Română din Cluj a unei clădiri cu un etaj, care urma să cuprindă la parter 4 săli de învăţământ, 1 birou, wc, coridor şi casa scărilor, iar la etaj 5 săli de învăţământ, 1 wc, coridor şi casa scărilor.
Prin decizia nr. 2361/1947 emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca s-a autorizat luarea în folosinţă a clădirii construite conform deciziunii mai sus amintită, iar în anul 1948 intervenienta a închiriat Liceului D.S. localul nou construit pentru liceu, care constă în 5 săli la etaj şi 3 săli la mansardă.
În anexa la Decretul nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional se menţionează trecerea în proprietatea statului a Liceului Teoretic Ortodox Cluj, cu întreaga avere.
Toate aceste documente dovedesc faptul că imobilul în discuţie a aparţinut intervenientei în interes propriu la momentul preluării abuzive de către Statul Român, în anul 1948, decizia fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că actele indicate de instanţa fondului în justificarea soluţiei adoptate nu fac dovada dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilului în discuţie şi nici a momentului edificării construcţiei, putându-se presupune că aceasta a fost edificată ulterior preluării imobilului în proprietatea Statului.
În opinia recurentului, decizia Comisiei speciale de retrocedare nu este legală, întrucât revendicatoarea nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 501/2002, pentru partea din construcţie neînscrisă în cartea funciară.
În drept, nu s-a făcut referire la niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse - circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate.
Restituirea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reglementată prin O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.
Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 se retrocedează foştilor proprietari.
În temeiul acestor prevederi legale, la 23 ianuarie 2003, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului a solicitat restituirea unei construcţii cu destinaţia de spaţii de învăţământ situată în municipiul Cluj-Napoca, edificată pe terenul înscris în C.F. Cluj.
În conformitate cu înscrierile din această carte funciară, imobilul nu a fost preluat niciodată de Statul Român, aflându-se şi în prezent în proprietatea tabulară a Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, devenită Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului.
Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară anexată cererii de restituire s-a constatat că pe teren există două clădiri, cea revendicată nefiind evidenţiată în cartea funciară.
Pe baza actelor depuse de la dosar, indicate în considerentele hotărârii atacate, s-a concluzionat în mod corect că această clădire a fost edificată de Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului în perioada 1946-1947, fiind în proprietatea acesteia la momentul preluării ei de către stat, survenită în anul 1948, conform anexei la Decretul nr. 176/1948.
Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Direcţia patrimoniului şi evidenţa proprietăţii, a precizat, de altfel, prin adresa din 10 octombrie 2008, că nu deţine acte de preluare în proprietate a imobilului în discuţie, care nu se află în administrarea Consiliului Local şi nu poate preciza din ce fonduri şi în ce an a fost edificată construcţia neevidenţiată în cartea funciară, folosită în prezent de Liceul de muzică.
Simplele „presupuneri” ale recurentului în sensul că edificarea construcţiei s-a realizat ulterior „preluării acesteia” în proprietatea Statului Român nu sunt de natură a impune o altă concluzie decât cea a judecătorului fondului, care a reţinut în mod corect că decizia contestată a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Constatând, faţă de cele expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., împotriva sentinţei civile nr. 192/2009 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5642/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5676/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
