ICCJ. Decizia nr. 5796/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5796/2009
Dosar nr. 734/36/2009
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanţa anularea hotărârii din 26 februarie 2009 emisă de aceasta, prin care i s-a respins soţului său (C.A.) cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de întâi a lunii următoare în care a fost depusă cererea, adică la 1 iunie 2007 şi până la data decesului -16 martie 2009.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, declaraţiunea emisă la 8 septembrie 1940 pe numele A.C., situaţia de avere imobile rurală pe acelaşi nume, proces-verbal încheiat la 28 mai 1942 de punere în posesie a colonistului, certificat de deces a lui C.A., certificat de naştere şi de căsătorie ale soţului decedat.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 242/CA din 15 iunie 2009 Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea, a anulat hotărârea din 26 februarie 2009 emisă de pârâtă şi a constatat că soţul reclamantei, C.A. este beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul C.A. a fost născut în anul 1942 în localitatea S., judeţul Constanţa, fiind fiul lui A. şi E.C., acesta decedând la data de 16 martie 2009.
În cauză, este necontestat că A.C., soţul decedat al contestatoarei C.T., născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C.J.P. Constanţa a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că pârâta a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 motivat de faptul că petentul C.A. nu a făcut dovada că a fost supus schimbului de populaţie, fiind născut după strămutarea din anul 1940.
A susţinut reclamanta că soţul decedat - C.A. - este fiul lui A. şi E.C., persoane ce au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria.
Reclamanta a susţinut că soţul decedat deşi născut după anul 1940, respectiv în anul 1942 în localitatea S., judeţul Constanţa, România, întrucât legea nu condiţionează ca naşterea să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză şi cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă a dovedit calitatea de persoană refugiată a soţului decedat prin intermediul probei cu înscrisuri.
Aşadar, înscrisurile pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că părinţii reclamantului au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria în anul 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că soţul decedat al contestatoarei s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, începând cu data naşterii sale, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 242 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5791/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5797/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
