ICCJ. Decizia nr. 5770/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5770/2009
Dosar nr. 975/33/2009
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, (I) anularea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, (II) anularea actului prin care a fost eliberat din funcţie şi i-au încetat raporturile de serviciu, respectiv Ordinul nr. 376 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi (III) repunerea în funcţia deţinută anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării efective.
În acelaşi timp, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat (IV) suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 şi a Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin întâmpinările depuse la dosar pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fiecăruia dintre ei.
Prin încheierea civilă nr. 16 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei pe fond.
Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâtul Guvernul României şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cele două autorităţi pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză, fiecare fiind emitentul unuia dintre cele două acte a căror suspendare se solicită, respectiv Guvernul României pentru O.U.G. nr. 37/2009, iar Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru ordinul nr. 367 din 23 aprilie 2009, coparticiparea procesuală fiind divizibilă şi impunându-se pentru o mai bună administrare a justiţiei.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 37/2009, Curtea de Apel Cluj a constatat că aceasta este fondată prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 raportate la cele ale art. 115 alin. (4)-(8) din Constituţia României. În acest sens a reţinut prima instanţă că ordonanţele guvernului sunt acte normative cu putere de lege, emise în temeiul delegării legislative acordate de Parlamentul României, neexistând vreo dispoziţie legală care să permită suspendarea executării acestora şi nefiind acte cu caracter administrativ emise în executarea legii.
Referitor la cererea de suspendare a ordinului nr. 367 din 23 aprilie 2009, emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a constatat că încetarea intempestivă a raportului de serviciu, pentru motive neimputabile funcţionarului public, numit anterior în funcţia publică de conducere pentru un anumit interval de timp, determinat, încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparenţă de nelegalitate în privinţa actului contestat.
Prin această împrejurare, a concluzionat instanţa, că s-a creat în mod cert şi o pagubă iminentă funcţionarului public în cauză, de natură patrimonială, constând în diminuarea indemnizaţiei ca urmare a schimbării unilaterale a poziţiei ierarhice, dintr-o funcţie de conducere într-una de execuţie, dar şi de natură nepatrimonială.
2. Motivele de recurs prezentate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii, în dezvoltarea căruia au fost prezentate următoarele:
- Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ordinul nr. 357 din 23 aprilie 2009 a fost emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, sub semnătura Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, câtă vreme acest ordin a fost emis de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Sociale, sub semnătura Preşedintei acestei autorităţi, D.P.;
- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu este în mod evident emitentul actului dedus judecăţii astfel că se impune a se reţine că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca instanţa de control judiciar să dispună în acest sens;
- Cu privire la fondul cererii intimatului-reclamant, recurentul a arătat că prima instanţă nu a ţinut cont, pe de o parte, de prevederile imperative ale art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009 ce au impus emiterea actului administrativ contestat, iar pe de alta, de neîndeplinirea cerinţelor legale pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ individual.
3. Soluţia instanţei de control judiciar
Recursul este fondat.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi faţă de textele legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile formulate astfel că se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Analizând conţinutul actului administrativ contestat, respectiv al ordinului nr. 357 din 23 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acesta a fost emis, în adevăr, astfel cum a susţinut şi recurentul de către Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, D.P., sub antetul acestei autorităţi.
Prin acest ordin, emis în temeiul O.U.G.nr. 37/2008, ca şi al altor acte normative expres menţionate, s-a dispus (în art. 2) încetarea raportului de serviciu al reclamantului C.T., prin eliberarea acestuia din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud.
Rezultă aşadar, fără îndoială, că emitentul actului administrativ vătămător pentru reclamantul-intimat şi a cărui suspendare de executare a şi fost solicitată în cauză nu este autoritatea recurentă, chemată în judecată şi în contradictoriu cu care a şi fost pronunţată Încheierea atacată, respectiv Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ci o altă autoritate care însă nu a figurat şi nici nu a fost citată în cauză, mai cu seamă că prima instanţă, în chiar considerentele încheierii atacate a menţionat că emitentul ordinului nr. 35/2009 ar fi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
În raport de prevederile art. 1 şi 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 10 C. proc. civ., este evident că cererea reclamantului se impunea a fi îndreptată şi cercetată, în contradictoriu cu autoritatea emitentă a actului administrativ individual contestat.
Cum prima instanţă nu a procedat în acest mod, prin greşita aplicare a legii, omiţând a se pronunţa, de altfel, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate chiar din prima instanţă, se impune casarea încheierii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează a stabili, cu respectarea drepturilor părţilor, cadrul procesual adecvat şi a cita în mod evident pe emitentul actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva încheierii civile nr. 16 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5768/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5791/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
