ICCJ. Decizia nr. 1434/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1434/2010
Dosar nr. 8541/1/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit faptul că judecătorii şi procurorii în funcţie nu pot participa la concursul de admitere în magistratură, organizat potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin hotărârea ce face obiectul cauzei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a arătat că judecătorii şi procurorii în funcţie nu pot participa la concursul de admitere în magistratură, atâta timp cât art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 foloseşte termenul de „foştii” judecători şi procurori.
Astfel, s-a statuat că textul de lege stabileşte strict şi limitativ categoriile de persoane care pot participa la concursul de admitere în magistratură şi nu poate fi extins prin analogie şi la alte categorii, şi ca urmare nici la categoria judecătorilor şi procurorilor stagiari.
Pe de altă parte, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că scopul declarat al concursului organizat în condiţiile art. 33 alin. (1) este numirea în magistratură în vederea ocupării locurilor rămase vacante, scop care nu se mai regăseşte în privinţa persoanelor deja numite în magistratură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs N.G.D.
În motivele de recurs s-a susţinut că hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 are caracter discreţionar, întrucât prin aceasta s-a creat o situaţie juridică diferită de cea existentă în momentul depunerii candidaturilor, de natură a îngreuna situaţia candidaţilor.
A precizat recurentul că hotărârea a instituit o interdicţie, pentru magistraţii în funcţie, de a participa la examenul de promovare, respingându-se candidaturile magistraţilor în funcţie.
Recurentul a motivat că prin hotărârea ce face obiectul anulării s-a realizat o modificare a condiţiilor de participare la examenul de admitere în magistratură aplicabile în practica anterioară a Consiliul Superior al Magistraturii.
S-a arătat că prin soluţia adoptată s-a creat magistraţilor stagiari un regim juridic discriminatoriu, mai greu decât acela de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi urmat cursurile Institutului Naţional al Magistraturii şi dacă şi-ar fi păstrat funcţia juridică deţinută anterior, care după 5 ani le-ar fi permis să susţină examenul de admitere în magistratură pe post definitiv.
S-a invocat cauza Smokovitis contra Greciei, în cadrul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că deşi pe parcursul unui proces a apărut o lege de interpretare cu valoarea retroactivă, jurisprudenţa instanţelor interne a creat reclamanţilor o speranţă legitimă, care le-ar fi dat dreptate, aşa cum era înţeleasă chestiunea înainte de aplicarea legii, orice altă interpretare constituind o ingerinţă în dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Din examinarea cauzei, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Prin hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că judecătorii şi procurorii în funcţie nu pot participa la concursul de admitere organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 303/2004, art. 33. - (1) Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
Analiza textului de lege cu incidenţă în materie relevă că pot participa la concurs, în vederea numirii în magistratură, foştii judecători şi procurori şi alte categorii care au practicat o profesie juridică, expres şi limitativ indicate în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În categoriile de personal cu pregătire juridică enumerate în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu sunt prevăzuţi judecătorii şi procurorii în funcţie, ci numai foştii judecători şi procurori.
Prin hotărârea nr. 1950/2009 nu s-a creat o situaţie juridică diferită de cea existentă în momentul depunerii candidaturilor, ci numai s-a explicat de ce aceste candidaturi vor fi respinse, hotărârea având caracter de principiu şi fiind în deplină concordanţă cu textul legii în vigoare la data depunerii candidaturilor.
Aşa cum s-a arătat mai sus textul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu a prevăzut numirea în magistratură, pe bază de concurs a magistraţilor în funcţie.
Scopul participării la concurs îl constituie numirea în magistratură, ori o persoană care este deja numită în magistratură nu se mai înscris în ipoteza normei de drept.
Deşi s-a invocat existenţa unei practici anterioare contrare a Consiliului Superior al Magistraturii, totuşi nu s-au formulat exemplificări în acest sens.
În ceea ce priveşte crearea regimului juridic discriminatoriu, prin neadmiterea magistraţilor stagiari la concursul de numire în magistratură, Înalta Curte arată că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii reia prevederile legale fără a adăuga la acestea, fără a le altera în vreun fel conţinutul şi astfel nu a creat o situaţie juridică nouă, diferită de cea din lege.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este legală pentru că este adoptată cu respectarea întocmai a legii care reglementează domeniul analizat, respectiv art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, norma legală fiind clară şi precisă.
În ceea ce priveşte cererea de aplicare a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a celor statuate în cauza Smokovitis contra Greciei, în sensul că o lege de interpretare cu valoarea retroactivă constituie o ingerinţă în dreptul garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind speranţa legitimă, Înalta Curte precizează că:
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu are valoare retroactivă întrucât nu interpretează în alt sens textul de lege, ci numai reia prevederile legii în vigoare la data depunerii candidaturii, norme legale care reglementează numirea în funcţia de judecător şi care enumeră limitativ categoriile de profesii juridice ce pot participa la concursul de numire în magistratură, între acestea nefiind înscrisă categoria magistraţilor în funcţie.
Aşadar, la data când reclamantul a depus candidatura, legislaţia care reglementa numirea în profesia de judecător sau procuror, nu crea premisa participării la concursul de numire în magistratură, a judecătorilor sau procurorilor aflaţi în funcţie şi ca urmare nu s-a încălcat nicio speranţă legitimă.
Recurentul tinde la modificarea normei de drept, dar o astfel de competenţă nu aparţine nici Consiliului Superior al Magistraturii şi nici instanţei de judecată, care nu se pot transforma în legislatori pozitivi, prin crearea unei noi reguli de drept.
Având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de N.G.D. împotriva hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se va respinge, hotărârea fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de N.G.D. împotriva hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1432/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
