ICCJ. Decizia nr. 1796/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1796/2010
Dosar nr. 1196/39/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la 3 noiembrie 2009, reclamantul C.S. a solicitat să se dispună aplicarea conducătorilor C.C.S.D. Bucureşti şi respectiv A.N.R.P. Bucureşti - amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinţei nr. 93/2009 a Curţii de Apel Suceava şi obligarea aceloraşi autorităţi la plata despăgubirilor în sumă de 1.000 lei/zi de întârziere până la executarea acestei hotărâri judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a motivat acţiunea arătând că, deşi prin sentinţa nr. 93 din 30 aprilie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus obligarea celor două autorităţi pârâte să-şi îndeplinească atribuţiile legale impuse de prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu s-au conformat, aşa încât, se impune să se facă aplicaţiunea art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
În întâmpinarea depusă la dosar C.C.S.D. Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca fiind nefondată, sens în care a arătat că, pârâtele sunt entităţi distincte, cu atribuţii diferite în aplicarea prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, iar acestei autorităţi nu-i pot fi imputate aspecte care ţin de punerea în executare a sentinţei invocate de reclamant.
A.N. R.P. Bucureşti, a arătat în întâmpinare că în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, asigură Secretariatul C.C.S.D. şi în această calitate a analizat solicitarea reclamantului anterior pronunţării sentinţei invocate de reclamant - aşa încât - cererea reclamantului este nefondată.
Prin sentinţa nr. 9 din data de 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu intimatele C.C.S.D. Bucureşti, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru şi A.N.R.P. Bucureşti; a aplicat conducătorului Secretariatului C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie - până la executarea sentinţei 93 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal;
S-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului faţă de C.C.S.D. precum şi solicitarea privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că potrivit tabelelor expediate la dosar Secretariatul Comisiei Centrale şi-a îndeplinit obligaţia legală prevăzută la alin. 4 al art. 16 din Legea nr. 247/2005, însă, nu a produs probe cu care să facă dovada îndeplinirii şi a obligaţiei prevăzute la alin. (5) al art. 16 din aceeaşi Lege.
A apreciat prima instanţă că, prin sentinţa nr. 93/2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Secretariatul C.C.S.D. a fost obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei - să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art. 16 din Legea nr. 247/2005, şi cum una din aceste obligaţii nu a fost îndeplinită în termenul prevăzut de sentinţă, în conformitate cu art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 se impune amendarea conducătorului acestei autorităţi cu 20% din salariul minim brut pe economie până la executarea obligaţiei prevăzute de lege.
Curtea de ape a considerat că este nefondată solicitarea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere, în condiţiile în care reclamantul nu a produs nici o probă în susţinerea cererii sale.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.R.P.
În motivarea recursului s-a susţinut că la soluţionarea cauzei, prima instanţă nu a dispus, în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză a persoanei în raport de care s-a solicitat aplicarea amenzii.
Au fost formulate şi critici de fond, respectiv că analizarea dosarului nu implică trimiterea acestuia la evaluator, detaliindu-se procedura administrativă în raport de prevederile Titlului VII, Cap. V art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 247/2005.
S-a arătat că prin sentinţa nr. 93/2009 a fost obligat Secretariatul C.C.S.D. să procedeze la analizarea dosarului reclamantei în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, obligaţie ce a fost îndeplinită.
Înalta Curte examinând obiectul acţiunii, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă reţine:
Situaţia de fapt
Prin sentinţa nr. 93/2009 Curtea de Apel Suceava a obligat Secretariatul C.C.S.D. să analizeze dosarul reclamantului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Reclamantul a apreciat că nu a fost executată hotărârea, astfel că a solicitat aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea sentinţei nr. 93/2009 şi despăgubiri de 1000 lei/zi de întârziere, conducătorului A.N.R.P.
Calitatea de pârâţi în cauză au avut-o C.C.S.D. şi A.N.R.P.
Instanţa de fond a aplicat amenda de 20% din salariul minim brut pe economie conducătorului Secretariatului C.C.S.D.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (1) „ Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ”.
Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (2) „ . În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Legea nr. 554/2004, art. 161 „ Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.
Analiza sentinţei relevă că prima instanţă a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancţiunea Conducătorului Secretariatului C.C.S.D., fără a-l nominaliza şi cita în cauză.
În aceste circumstanţe persoana amendată nu a putut să-şi exercite dreptul de apărare, garantat în legislaţia naţională, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa constantă a C.E.D.O.
Se impunea ca instanţa, în baza art. 129 C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004 să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului autorităţii obligate prin sentinţa nr. 93/2009.
În situaţia în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o priveşte în mod direct este lipsită de dreptul de a se apăra, de a-şi susţine interesele legate de litigiul respectiv.
Instanţa de fond trebuia, ca în raport de obiectul pricinii, să stabilească şi calitatea procesuală pasivă a părţilor, să pună în discuţie completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice.
Soluţia decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 dar şi pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii, al dreptului la apărarea în vederea garantării unui proces echitabil.
De asemenea trebuie avut în vedere că efectele hotărârii judecătoreşti se întind numai inter partes, respectiv între părţile în litigiu, ori în situaţia în care conducătorul autorităţii nu a avut calitatea de parte, sentinţa nu este opozabilă acestuia.
Neprocedând în modul enunţat mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În rejudecare, se va pune în discuţie introducerea în cauză a conducătorului autorităţii, iar la analiza acţiunii se vor avea în vedere prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 precum şi dacă s-a executat dispozitivul sentinţei nr. 93/2009.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa primei instanţe, cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 9 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3891/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1797/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
