ICCJ. Decizia nr. 1998/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1998/2010
Dosar nr. 2838/54/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa nr. 1677 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea formulată de reclamantul OG , în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Orşova şi Primăria municipiului Orşova, şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la 01 mai 2007 până la 30 noiembrie 2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în esenţă, faptul că potrivit art. 29 din Legea nr. 188/1999, devenit ulterior art. 31, astfel cum a fost acesta completat şi modificat, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul gradului; că aplicarea acestor prevederi normative exprese a fost suspendată succesiv, prin acte normative ulterioare, această suspendare fiind însă, contrară dispoziţiilor art. 18, art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 şi art. 41 şi art. 53 din Constituţie.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii au declarat recurs, ce a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3756 din 1 octombrie 2009.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999, stabilesc cadrul general al salarizării funcţionarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.
Faţă de această situaţie, curtea de apel a apreciat că reclamantul se află în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanţei o creanţă al cărei cuantum nu este stabilit de lege, pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoaşterea vocaţiei generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul ei final – punerea în executare, şi pe de altă parte, o eventuală cuantificare de către instanţă în raport cu diverse criterii, ar constitui o nesocotire a art. 147 alin. (4) din Constituţie în sensul nesocotirii efectelor Deciziei nr. 820/2008 a Curţii Constituţionale.
La data de 2 noiembrie 2009, intimatul-reclamant OG a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 3756 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, invocând ca temei dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri, revizuentul a arătat că Decizia nr. 3756/2009 a Curţii de Apel Craiova este în contradicţie cu Decizia nr. 3054 din data de 23 iunie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. 1375/101/2009, prin care aceleaşi drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcţionari publici.
Curtea de Apel Craiova, în considerarea dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială şi prin Decizia nr. 5130 din 3 decembrie 2009, admiţând excepţia, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel investită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cauza din prisma motivelor invocate de revizuent şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul existenţei a unor decizii potrivnice, pronunţate în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Cele două decizii pronunţate de Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 şi Decizia nr. 3756 din 1 octombrie 2009 – ultima care formează obiectul cererii de revizuire au fost pronunţate în cauze diferite şi s-au pronunţat soluţii contrare, dar care nu reprezintă soluţii potrivnice imposibil de executat prin încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Aceasta în condiţiile în care revizuentul nu a avut calitatea de parte în ambele dosare, respectiv nu a fost parte în cauza soluţionată prin Decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 1375/101/2009.
Decizia a cărei revizuire se solicită, prin care i-a fost respinsă irevocabil acţiunea recurentului având ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost pronunţată cu respectarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, nr. XX din 21 septembrie 2009 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 326 C. proc. civ. va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de OG împotriva deciziei nr. 3756 din data de 1 octombrie 2009, a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2006/2010. Contencios → |
|---|
