ICCJ. Decizia nr. 1973/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1973/2010

Dosar nr. 4862/2/200.

Şedinţa publică din 20 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 mai 2009, reclamanta A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, obligarea pârâtului să-i primească de îndată cererea de redobândire a cetăţeniei române şi la plata unor daune morale de 1000 de lei.

În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că la data de 19 iunie 2006 s-a adresat cu o cerere de redobândire a cetăţeniei române Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău, la acea dată, fiindu-i însă comunicat faptul că trebuie să facă o cerere scrisă de programare prin poştă pentru a fi invitată să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române împreună cu actele ce demonstrează că îndeplineşte condiţiile legale; Reclamanta a arătat că a formulat o nouă cerere în 30 martie 2009, la care i s-a răspuns că atunci când cererea sa va fi procesată, va primi o invitaţie să depună cererea de dobândire a cetăţeniei române, atitudinea pârâtului fiind apreciată astfel de reclamantă ca un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte daunele morale, reclamanta a arătat că acordarea acestora se justifică faţă de împrejurarea că prin nepermiterea formulării şi depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române i s-a cauzat un prejudiciu moral, fiindu-i încălcată demnitatea umană şi fiindu-i încălcate drepturile sale legale şi constituţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 3124 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescrierii dreptului la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare şi admiţând în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să primească cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Prin aceeaşi sentinţă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 1000 de lei reprezentând daune morale şi a sumei de 193,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia prescrierii dreptului la acţiune, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, reţinând că din actele dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri pârâtului şi în anul 2006 şi în anul 2009, cereri pe care pârâtul nu le-a soluţionat, şi întrucât ultima cerere a fost depusă în termenul de 6 luni anterior introducerii acţiunii, nu poate fi reţinut că dreptul la acţiune al reclamantei a fost prescris.

Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că existenţa a peste 360000 de persoane care au dorit să depună cerere de redobândire a cetăţeniei române nu îl scutea pe pârât de obligaţia de a-şi organiza activitatea astfel încât să soluţioneze cererile cetăţenilor moldoveni de depunere a dosarelor privind redobândirea cetăţeniei române în termene rezonabile.

Argumentele invocate de pârât în apărare, privitoare la preconizatele schimbări legislative cu privire la posibilitatea ca în viitor cererile să poată fi depuse şi la prefecturile judeţelor din România, au fost respinse de instanţă ca irelevante, curtea de apel reţinând în acest sens faptul că respectivele prevederi legale nu sunt încă în vigoare, iar până la momentul adoptării lor urmând să treacă o altă perioadă de timp nedeterminată, în care reclamanta se va afla în continuare în imposibilitatea de depune a cererii de redobândire a cetăţeniei române.

S-a apreciat însă, că instanţa de judecată poate dispune obligarea pârâtului doar la primirea cererii reclamantei într-un termen scurt, rezonabil iar nu de îndată, astfel cum s-a solicitat prin acţiune.

În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a reţinut în esenţă, faptul că refuzul de a primi cererea reclamantei a fost de natură a-i crea acesteia o suferinţă, reclamanta aflându-se în situaţia de a aştepta mai bine de 3 ani doar ca să depună o cerere şi nicidecum ca aceasta să-i fie soluţionată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat recurs în termen, motivat şi legal timbrat pârâtul pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii sub următoarele considerente.

Primul motiv vizează respingerea excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune în condiţiile în care prima cerere a fost formulată în luna septembrie 2006, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) coroborat cu dispoziţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 din data de 19 octombrie 2006 şi până la data formulării ultimei cereri a operat prescripţia extinctivă ca excepţie de ordine publică.

În ceea ce priveşte soluţia de fond invocată se arată de recurent că a fost dată cu aplicarea greşită a legii fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că în cauză nu a existat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de înregistrare a cererii reclamantei-intimate de redobândire a cetăţeniei române în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta având în vedere situaţia obiectivă existentă la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău şi a imposibilităţii autorităţilor române de prelucrare a tuturor cererilor într-un termen scurt.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale aceasta a fost în mod nelegal admisă în condiţiile în care reclamanta-intimată nu a probat existenţa unui prejudiciu moral, neputându-se reţine existenţa unei daune morale prin faptul că cererea nu a fost soluţionată pe o perioadă mai mare de 3 ani.

La dosar intimata-reclamantă a depus la dosar practică judecătorească.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele considerente:

În parte sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică fiind dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte capătul de acţiune privind daunele morale solicitate de reclamanta-intimată care a fost admis în mod greşit.

În cauză nesoluţionarea cererii reclamantei-intimate de înregistrare într-un termen rezonabil, în raport de data depunerii primei cereri – anul 2006 este de necontestat. În cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 pe motiv că cererile succesive formulate în septembrie 2006 şi martie 2009 nu au fost soluţionate fiind depăşit termenul rezonabil în raport de dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei ratificată prin Legea nr. 396/2002.

Iar această realitate de fapt nu justifică acordarea daunelor morale în condiţiile în care reclamanta-intimată nu a probat existenţa unui prejudiciu moral în sensul dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. Prin admiterea capătului principal al acţiunii, în cauză a operat o reparaţie suficientă care nu mai impune acordarea daunelor solicitate, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte de nelegalitate invocate în recurs privind respingerea excepţiei dreptului la acţiune şi soluţionarea capătului de acţiune principal, acestea nu sunt fondate.

În mod corect a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului la acţiune în condiţiile în care termenul este apreciat în raport de data depunerii ultimei cereri din martie 2009, iar pe fond s-a apreciat în mod nejustificat a depăşit termenul de soluţionare a cererii de înregistrare într-un termen scurt, rezonabil.

Situaţia obiectivă invocată de recurent în recurs şi modificările legislative nu justifică, în prezenta cauză întârzierea de peste 3 ani pentru nesoluţionarea cererii reclamantei-intimate în acord cu dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei.

Faţă de cele expuse mai sus în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 3129 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1973/2010. Contencios