ICCJ. Decizia nr. 2298/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2298/2010
Dosar nr.1039/46/2009
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă acţiunea reclamantului C.D. formulată în contradictoriu cu A.N.R.P., şi C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul C.D. a solicitat obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilele ce au făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 307/1988 şi să i se achite sumele stabilite prin Decizia irevocabilă nr. 3103 din 23 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la valoarea reactualizată în funcţie de coeficientul de inflaţie, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 500 RON/zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei.
Instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantului este prematură, întrucât nu au fost parcurse etapele legale de acordare a despăgubirilor, iar procedura privind acordarea drepturilor cuvenite se află în curs de finalizare, aşa cum prevăd dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât nu este un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. invocată de această autoritate prin întâmpinare, reţinând că această parte are atribuţii de monitorizare a procesului de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de a coordona procesul de acordare a despăgubirilor, arătând şi faptul că reprezentanţii acestei autorităţi fac parte din C.C.A.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul a criticat faptul că a trecut un termen mult prea lung, de aproximativ 5 ani, de la data cererii sale privind acordarea de despăgubiri, astfel încât a considerat că drepturile şi interesele sale au fost grav lezate.
Recurentul a arătat că nesoluţionarea cererii sale reprezintă o tergiversare nejustificată cu privire la emiterea titlului de despăgubire, căci are o decizie irevocabilă cu privire la acordarea despăgubirilor ce i se cuvin.
A arătat că la data de 26 august 2009 A.N.R.P. a întocmit raportul de evaluare, care a stabilit valoarea imobilului de care a fost deposedat la suma de 225.600 RON.
Recurentul a criticat faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate capetele sale de cerere.
Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor cuvenite recurentului, arătând că numai A.N.R.P. are atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de C.C.S.D. şi va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de art. 26 din OUG nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secţiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza dedusă judecăţii, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul a formulat o cerere pentru soluţionarea cu celeritate a Dosarului nr. 6864/CC, ce aparţine reclamantului, cerere admisă de Comisia Centrală, astfel încât cererea acestuia a intrat în etapa următoare prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Astfel, dosarul reclamantului a fost analizat sub aspectul legalităţii şi a fost transmis spre evaluare, în vederea efectuării lucrării de specialitate, în urma căreia se va stabili valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului.
Rezultă aşadar, că în mod corect instanţa de fond a concluzionat că nu se poate reţine existenţa unui refuz din partea Comisiei Centrale, cu privire la soluţionarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului-reclamant, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanţa de fond a dat o interpretare corectă actului dedus judecăţii şi a arătat detaliat motivele care au fost reţinute în sprijinul soluţiei pronunţate de respingere a acţiunii reclamantului.
În ceea ce priveşte termenul rezonabil de soluţionare a cererii, la care face referire recurentul, Înalta Curte constată nefondată această critică întrucât, chiar dacă nu s-a soluţionat în termenul dorit de acesta, existând o anume întârziere, aceasta nu-i este imputabilă pârâtei - C.C.S.D., care a depus toate diligenţele pentru soluţionarea cererii reclamantului, însă parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de lege s-a efectuat cu trecerea unui anumit timp, care este considerat rezonabil de această instanţă.
De altfel, la data pronunţării sentinţei atacate nu era emisă o decizie privind titlul de despăgubire, nefiind finalizată procedura administrativă, astfel încât soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Instanţa de recurs a constatat că intimata C.C.S.D. a emis la data de 18 noiembrie 2009 Decizia nr. 7250 reprezentând titlul de despăgubire în favoarea recurentului C.D., urmând ca valorificarea acestei decizii să urmeze procedura prevăzută de Capitolul V1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, recurentul va avea în vedere dispoziţiile art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările OUG nr. 81/2007 care prevăd că "(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii acestora într-una din modalităţile prevăzute în prezenta secţiune, (2) dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 RON, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei în acţiuni emise de Fondul "P.", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar, (3) dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depăşeşte 500.000 RON, titularul acestuia are două posibilităţi de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcţie de opţiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acţiuni emise de Fondul "P." sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condiţiile art. 141 şi cu respectarea termenelor şi a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege şi, până la concurenţa despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acţiuni emise de Fondul "P.", (4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima şedinţă de tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul "P.".
Potrivit art. 182 lit. a) "în cazul prevăzut la art. 181 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la direcţie, care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare".
Pentru aceste considerente, văzând că cererea recurentului viza obligarea în principal la emiterea titlului de plată, excepţia invocată prin întâmpinare de intimata C.C.S.D. este neîntemeiată şi a fost respinsă, întrucât instanţa de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata vreunei sume reprezentând despăgubiri, ci a respins acţiunea ca prematur formulată.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C.D. împotriva Sentinţei nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2483/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2297/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
