ICCJ. Decizia nr. 241/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 241/2010
Dosar nr. 2548/2/2008
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2787 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei H.M.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. - A.P.I.A.; a anulat Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât; a respins excepţia lipsei de obiect ca nefondată şi a obligat pârâtul la 7 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât, s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei cu mustrare scrisă avându-se în vedere: Nota de prezentare din 12 noiembrie 2007, a directorului Direcţiei Antifraudă, privind fapta săvârşită de reclamantă - absenţe nemotivate de la serviciu; nota explicativă a reclamantei; propunerea din 23 noiembrie 2007 a directorului Direcţiei Antifraudă de sancţionare cu mustrare scrisă a reclamantei.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect a acţiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, judecătorul fondului a apreciat că legalitatea actului administrativ se analizează în raport de momentul emiterii acestuia, indiferent de împrejurările survenite ulterior emiterii.
Chiar dacă sancţiunea aplicată reclamantei a fost radiată de drept, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/1999, aceasta figurează în dosarul profesional al reclamantei şi poate fi menţionată în ceea ce priveşte cariera acesteia.
Pe fond a apreciat că Decizia nr. 5772 din 23 noiembrie 2007 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale cu privire la îndeplinirea procedurii cercetării administrative prealabile, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi art. 30 din H.G. nr. 1344/2007, în aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) și e) din Legea nr. 188/1999 precum şi în cazul în care sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) a fost contestată la conducătorul autorităţii publice.
Din acest punct de vedere, decizia de sancţionare a fost constatată a fi nulă, pârâtul nefăcând dovada audierii reclamantei care să fie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii, cu privire la abaterile disciplinare care i se impută; nu este descrisă fapta săvârşită de reclamantă şi temeiul de drept al abaterii disciplinare reţinute.
La emiterea deciziei de sancţionare nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care circumstanţiază condiţiile cu privire la individualizarea sancţiunii, mai ales că reclamanta a făcut dovada obiectivă a necesităţii efectuării unei zile de concediu de odihnă, pentru finalizarea unei proceduri de adopţie, motiv pentru care, este de neînţeles atitudinea autorităţii pârâte, în condiţiile în care nu se invocă neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau perturbarea activităţii instituţiei din cauza absenţei reclamantei.
În termen legal, împotriva sus amintitei sentinţe a declarat recurs A.P.I.A. - aflată în subordinea M.A.P.D.R. conform Legii nr. 1/2004.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu au fost respectate prevederile art. 77 alin. (4) şi (5) şi cele ale art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nota explicativă din 13 noiembrie 2007 dată de reclamantă, reprezentând dovada că a fost îndeplinită procedura audierii funcţionarului public cu privire la abaterile săvârşite şi prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Examinând cauza prin prisma criticii enunţate mai înainte şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru a casa/modifica sentinţa atacată.
În mod corect, pe baza probatoriului administrat, judecătorul fondului a stabilit situaţia de fapt şi a analizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă prin interpretarea şi aplicarea normelor legale incidente faţă de obiectul acţiunii: anularea Deciziei nr. 5771 din 23 noiembrie 2007 prin care Directorul General al A.P.I.A. a aplicat sancţiunea disciplinară „mustrare scrisă”.
În considerentele sentinţei aflate în control judiciar se arată în mod explicit care sunt motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile autorităţii emitente a actului dedus judecăţii, în mod special a celor care privesc îndeplinirea procedurii de audiere a funcţionarului public sancţionat.
Într-adevăr, nota explicativă din 13 noiembrie 2007 (filele 10 - 12 dosar fond) nu poate fi asimilată procesului-verbal la care se referă art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici republicată, acest act fiind în mod evident un răspuns la nota explicativă din 13 noiembrie 2007 şi nu o consemnare în scris a audierii reclamantei, aşa cum cer prevederile legale menţionate, sub sancţiunea nulităţii actului prin care s-a aplicat funcţionarului public o sancţiune disciplinară.
În acest context s-a constatat că prevederile legale privitoare la procedura obligatorie a cercetării administrative nu au fost respectate.
Nu în ultimul rând, instanţa fondului a evaluat temeinicia acţiunii reclamantei şi din perspectiva art. 77 alin. (4) din actul normativ incident în cauză, stabilind în mod just că puterea discreţionară a autorităţii pârâte a fost exercitată în mod abuziv şi hotărând că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se impune anularea actului administrativ individual reprezentat de Decizia nr. 5771 din 23 noiembrie 2007.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.P.D.R. - A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 2787 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 244/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
