ICCJ. Decizia nr. 247/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 247/2010
Dosar nr. 5698/30/2008
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.M.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F. Timiş; a respins acţiunea formulată de reclamantul T.V. în contradictoriu cu I.J.P.F. Timiş şi O.M. ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu I.G.P.F. şi cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului I.J.P.F. Timiş că în acest litigiu are calitate procesuală pasivă instituţia sau autoritatea administrativă competentă să dispună acordarea gradului de comisar şef de poliţie, precum şi competenţa să emită decizia de pensionare a reclamantului şi să îi recalculeze pensia.
Or, potrivit art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 I.J.P.F. Timiş nu este autoritatea administrativă competentă să acorde gradul profesional solicitat de reclamant competentă în acest sens aparţinând ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea I.G.P.R. conform dispoziţiilor sus amintite.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului O.M. s-a reţinut că, acesta a fost chemat în judecată de reclamant, în calitate de şef al Biroului Resurse Umane din cadrul I.J.P.F. Timiş, pentru neîntocmirea documentelor în termen legal pentru trimiterea propunerii de avansare în gradul de comisar şef de poliţie şi s-a constatat că acesta deşi era încadrat pe postul sus amintit, îşi desfăşura activitatea la D.J.P.F. Timişoara.
În raport cu cele constatate şi faptul că reclamantul nu a formulat o cerere în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin care să oblige pârâtul la plata despăgubirilor solidar cu autoritatea publică pârâtă, judecătorul fondului a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului O.M.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că reclamantul (comisar de poliţie în rezervă) nu a făcut dovada că s-a adresat cu o cerere de avansare în grad, anterior datei de 30 iulie 2007, şi nici ulterior, cererea acestuia fiind înregistrată după încetarea raporturilor de serviciu, respectiv după data de 13 februarie 2008.
Or, în aceste condiţii nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al pârâtului I.J.P.F. Timiş de nesoluţionare a unei astfel de cereri, fără a fi în prealabil sesizată, mai ales că prin acţiunea de faţă, reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la întocmirea unui act sau unei documentaţii, ci numai recunoaşterea dreptului la acordarea gradului de comisar şef, acordarea drepturilor băneşti cuvenite şi recalcularea drepturilor de pensie cu refacerea deciziei de pensionare.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.V.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ., iar în motivarea ei a fost criticată soluţia pronunţată atât cu privire la excepţiile invocate cât şi cu privire la fondul cauzei.
În esenţă, recurentul a apreciat că instanţa a interpretat şi aplicat greşit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 întrucât una din obligaţiile I.J.P.F. Timiş pe linie de management şi resurse umane este aceea de a verifica redactarea la timp, avizarea şi expedierea către I.G.P.F. Bucureşti a propunerilor de acordare a gradelor profesionale; aceleaşi argumente cât şi faptul că O.M. în calitate de comisar şef, era principalul responsabil cu redactarea şi prezentarea către conducerea I.J.P.F. Timiş a propunerilor de acordare a gradelor profesionale sunt în opinia recurentului, de natură a reţine calitatea procesual pasivă a comisarului şef O.M.
Asupra fondului cauzei s-a făcut numai afirmaţia, cu titlu general că este greşită concluzia instanţei de fond, urmare a interpretării eronate a dispoziţiilor legale incidente.
Intimatele I.J.P.F. Timiş şi I.G.P.F. Bucureşti au formulat întâmpinare în care au subliniat că instanţa fondului a dat o dezlegare corectă atât excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J.F. Timiş faţă de prevederile art. 15 alin. (1) lit. b) şi c) coroborate cu art. 76 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cât şi fondului pricinii în care sunt aplicabile prevederile actului normativ menţionat.
Examinând cauza atât prin prisma susţinerilor recurentului şi a apărărilor intimatelor, cât şi prin aplicarea art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
Instanţa de fond a abordat acţiunea reclamantului în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc. civ., respectiv prin raportare la obiectul acesteia, astfel că soluţia este corectă şi în acord cu prevederile legale incidente atât sub aspectul excepţiilor invocate cât şi al fondului litigiului.
Reclamantul nu a solicitat obligarea pârâţilor I.P.J.F. Timiş şi O.M. la întocmirea unui act sau a transmiterea unei documentaţii.
Pretenţia reclamantului de a i se recunoaşte dreptul la acordarea gradului de comisar şef de poliţie, cu acordarea drepturilor băneşti aferente acestui grad, cu recalcularea drepturilor de pensie şi refacerea deciziei de pensionare, nu este atributul I.J.P.F. Timiş ci al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea I.G.P.R. conform art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002. Aşadar, I.J.P.F. Timiş nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecăţii.
Pentru aceleaşi argumente şi faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care nu s-au cerut despăgubiri pentru presupusul prejudiciu cauzat, dar ţinând cont şi de împrejurarea că în perioada iulie 2007 - martie 2008 pârâtul O.M. nu a exercitat activitatea de conducere a Biroului Management şi Resurse Umane din cadrul I.J.P.F. Timiş, în mod just a fost admisă şi excepţia lipsei calităţii procesuale a acestui pârât.
Revenind la fondul cauzei, probatoriul administrat a demonstrat că reclamantul nu a sesizat anterior încetării raporturilor sale de serviciu prin pensionare nici I.J.P.F. Timiş şi nici I.G.P.F. cu o cerere de întocmire a actelor de şi de transmitere a documentelor în vederea recunoaşterii dreptului său la acordarea gradului de comisar şef de poliţie, astfel că deşi I.G.P.F. are obligaţia de a propune avansarea, nu se poate reţine în sarcina acestei autorităţi un refuz nejustificat în sensul art. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Deşi în cuprinsul cererii de recurs se susţine contrariul şi nelegalitatea soluţiei de respingere a acţiunii sale, nu s-au adus dovezi în sprijinul celor afirmate, astfel că instanţa de control judiciar constată că în mod corect prima instanţă nu a făcut aplicarea art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 3 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
