ICCJ. Decizia nr. 2505/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 2505/2010
Dosar nr. 8523/2/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3041 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta SC P.E.E.T.T. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care solicita obligarea acesteia să modifice şi să completeze autorizaţia de utilizator final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorităţii pârâte emitente revocarea actului administrativ contestat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând că, în speţă, nu era necesară efectuarea procedurii prealabile administrative, întrucât ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, pe de o parte, şi că, oricum, se poate considera că această procedură a fost îndeplinită, prin formularea mai multor cereri către autoritatea emitentă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii, astfel cum acesta este formulat prin chiar cererea de chemare în judecată, este obligarea autorităţii pârâte să „modifice şi să completeze autorizaţia de utilizator final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27 noiembrie 2008" emisă de aceasta.
În speţă ne aflăm, aşadar, în prezenţa contestării unui act administrativ emis de către autoritatea pârâtă, la cererea societăţii reclamante, iar nu a unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, aşa cum în mod neîntemeiat susţine aceasta din urmă.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză trebuia îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispoziţiile legale citate şi că, în lipsa acesteia, acţiunea este inadmisibilă.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei, în sensul că procedura prealabilă administrativă ar fi fost îndeplinită prin formularea „mai multor cereri" către autoritatea emitentă, întrucât cererile invocate generic nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerate plângere prealabilă, prin acestea nefiind solicitată revocarea actului contestat.
Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, soluţia respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulate de reclamantă este temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.E.E.T.T. SA împotriva sentinţei nr. 3041 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2512/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
