ICCJ. Decizia nr. 2499/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2499/2010
Dosar nr. 1670/33/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.509 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii B.I. şi B.V., în contradictoriu cu pârâţii Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Guvernul României, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România şi Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin care solicita anularea parţială a Deciziei nr. 20973 din 20 mai 2009 emisă de Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, prin care s-a dispus retrocedarea apartamentului nr. 5, situat în Cluj-Napoca, cu terenul aferent, restabilirea situaţiei anterioare de C.F., în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei de rândul nr. 2 şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 307 din 24 mai 2004, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România (f. 126) a soluţionat cererea înregistrată sub nr. 510 din 23 ianuarie 2003 de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului privind imobilul construcţie şi teren situat în Cluj-Napoca.
Comisia a constatat că imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, la momentul deposedării abuzive, că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, astfel că a dispus retrocedarea în natură a apartamentelor din acest imobil, exclusiv apartamentul nr. 5 şi 9.
Prin Decizia nr. 2073 din 20 mai 2009, s-a soluţionat cererea înregistrată la 23 ianuarie 2008, reţinându-se că imobilul din Cluj-Napoca, la momentul deposedării abuzive, a fost proprietatea Episcopiei, că a fost preluat abuziv, că la data soluţionării cererii apartamentele nr. 5 şi 9 se aflau în proprietatea tabulara a Statului Român şi în folosinţa unor persoane fizice, ca urmare a anulării contractelor de vânzare-cumpărare prin sentinţele civile nr. 4858/2007 şi nr. 757/20907; Comisia a dispus retrocedarea acestor apartamente împreună cu părţile indivize comune şi terenul aferent.
Prin răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamanţi, s-a apreciat de către comisie că Decizia este legală.
Se reproşează comisiei de retrocedare de către reclamanţi ca aceasta autoritate a avut în vedere numai soluţia cuprinsă în sentinţa civilă nr. 4858/2007, fără a avea în vedere faptul că în recurs aceasta a fost modificată.
Este real, reţine instanţa de fond, că sentinţa civilă nr. 4858 din 4 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 2888/211/2006 a fost modificată în recurs prin Decizia civilă nr. 427 din 18 februarie 2005. Modificarea a constat în respingerea cererii formulată de arhiepiscopie privind constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961 prin care imobilul situat în Cluj-Napoca a fost donat Statului Român.
Prin aceleaşi hotărâri, s-a dispus cu caracter irevocabil anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 36175 la 30 martie 2008 între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi B.V. şi B.I. având ca obiect apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Cluj-Napoca.
În cuprinsul deciziei contestate se reţine că „la data soluţionării cererii de retrocedare, apartamentele nr. 5 şi nr. 9, situate în imobilul solicitat la retrocedare, se află în proprietatea tabulară a Statului Român şi în folosinţa unor persoane fizice, ca urmare a anulării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 prin sentinţele civile nr. 4858/20907 şi nr. 757/2007 pronunţate de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Conţinutul deciziei atestă că pentru comisie sub aspectul soluţionării cererii de retrocedare a fost esenţială starea juridică a apartamentului prin raportare la dispoziţiile OUG nr. 94/2000.
Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000 „imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1045 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".
Prin urmare, se arată în considerentele sentinţei recurate, la data pronunţării deciziei de retrocedare, apartamentul se află în proprietatea Statului Român, astfel că era îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţia legală menţionată anterior.
Din perspectiva situaţiei juridice a imobilului şi a conţinutului art. 1 din OUG nr. 94/2000, instanţa de fond apreciază că Decizia atacată este legală, referirile făcute de reclamanţi cu privire la omisiunea Comisiei de a fi avut în vedere soluţia irevocabilă de constatare a nulităţii donaţiei nefiind relevante sub aspectul soluţionării cauzei, întrucât retrocedarea este condiţionată de caracterul abuziv al preluării, indiferent dacă există sau nu titlu, şi de existenţa imobilului în proprietatea statului.
Din cele menţionate anterior, prima instanţă concluzionează că imobilul era în proprietatea statului la data formulării cererii de retrocedare.
În ceea ce priveşte preluarea abuzivă, cu sau fără titlu, instanţa de fond reţine că este îndeplinită şi această condiţie.
Astfel, arată în continuare instanţa de fond, pentru aceasta s-a avut în vedere că există titlu de preluare în proprietatea statului a imobilului în litigiu, dar această preluare are caracter abuziv prin raportare la regimul politic instaurat în România după 1945.
în acest sens se reţine de către prima instanţă că prin Decretul nr. 177/1948 a fost recunoscut cultul ortodox, iar prin Statutul acestuia s-a prevăzut că pot fi înstrăinate bunurile bisericeşti sau bunurile imobile, prin donaţii numai în mod excepţional şi numai către biserici sau instituţii bisericeşti, cu încuviinţarea unei anumite autorităţi bisericeşti.
Prin urmare, se arată în considerentele sentinţei recurate, realizarea de donaţii a bunurilor bisericeşti era excesiv de restrictivă. Rezultă că efectuarea unei donaţii în favoarea Statului Român, care potrivit regulamentului de organizare a bisericii ortodoxe nu putea avea calitatea de donator, nu corespundea dispoziţiilor acestui regulament. Ori, aşa cum în mod constant s-a reţinut în literatura de specialitate, preluarea bunurilor aparţinând cultelor religioase, chiar în baza unor acte juridice , este considerată abuzivă întrucât lipsea voinţa de a fi gratificat Statul Român, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin aceste acte se conferea aparenţa de legalitate actelor de deposedare ce s-au produs cu mult timp înainte.
În consecinţă, reţine prima instanţă, în mod întemeiat s-a apreciat de către Comisia specială de retrocedare că imobilul a fost preluat abuziv.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. S-a precizat în recurs că instanţa fondului nu a analizat Decizia nr. 2073/2009 astfel cum au solicitat recurenţii-reclamanţi, decizie complet nemotivată în fapt şi în drept. Motivele de fapt şi de drept avute în vedere de autoritatea administrativă, ar fi trebuit, spun recurenţii, să se regăsească în actul administrativ, însă acesta nu reprezintă decât o enumerare de acte, Curtea de Apel neanalizând în nici un fel critica adusă de părţi Deciziei nr. 2073/2009.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Prin Decizia nr. 2073/2009 a fost soluţionată cererea înregistrată în 2008, reţinându-se că imobilul în litigiu a fost proprietatea Episcopiei, preluat în mod abuziv, iar la data soluţionării cererii apartamentele 5 şi 9 se aflau în proprietatea statului şi în folosinţa unor persoane fizice.
Acest fapt s-a datorat anulării contractelor de vânzare-cumpărare prin sentinţe judecătoreşti, motiv pentru care Comisia a dispus retrocedarea acestor apartamente, apreciind că Decizia este legală.
Corect a reţinut Curtea de Apel că sentinţa civilă nr. 4858/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost modificată prin Decizia civilă nr. 427/2005, iar modificarea a constat în respingerea cererii privind nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat şi anexat la dosar prin care imobilul a fost donat Statului Român. Prin aceeaşi decizie s-a dispus însă şi anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre recurenţii-reclamanţi şi Consiliul Local, având ca obiect apartamentul nr. 5 situat în acest imobil.
În aceeaşi decizie se vorbeşte şi despre apartamentul nr. 9 care este exact în aceeaşi situaţie cu cel de la nr. 5, prin urmare pentru Comisie situaţia juridică a apartamentelor a fost importantă în soluţionarea cererii de retrocedare.
La momentul pronunţării Deciziei de retrocedare apartamentul era în proprietatea statului, astfel încât cele arătate de reclamanţi în sensul încălcării prevederilor OUG nr. 94/2000, nu pot fi avute în vedere de curte, întrucât retrocedarea este condiţionată de caracterul abuziv al preluării, indiferent dacă există sau nu titlu şi de existenţa imobilului în proprietatea statului.
Fără posibilitate de tăgadă însă la data formulării cererii de retrocedare imobilul era în proprietatea statului, iar preluarea era abuzivă. conform Decretului nr. 177/1948 a fost recunoscut cultul ortodox, iar prin Statut s-a prevăzut că pot fi înstrăinate bunuri bisericeşti ori imobile, prin donaţii doar ca excepţie cu încuviinţarea unei autorităţi bisericeşti. Prin urmare o donaţie în favoarea Statului era contrară regulamentului, neexistând voinţa de a fi gratificat Statul Român.
OUG nr. 94/2000 nu face distincţie deci între categoriile de imobile care au fost preluat cu sau fără titlu şi dispune doar că le retrocedează foştilor proprietari, dacă acestea au fost preluat abuziv. Fără posibilitate de tăgadă, Statul nu poate invoca bruna-credinţă în stăpânirea imobilului, cu atât mai mult în ceea ce-i priveşte pe recurenţi (subdobânditori) întrucât au achiziţionat un imobil, despre care se cunoştea că a fost preluat abuziv de stat.
Aşa fiind, Comisia specială de retrocedare a procedat corect când a emis Decizia nr. 2073/2009, apreciind că imobilul a fost preluat abuziv, motiv pentru care sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de B.I. şi B.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.I. şi B.V. împotriva sentinţei nr. 509 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii la plata către intimata Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului a sumei de 364 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2500/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
