ICCJ. Decizia nr. 2736/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2736/2010
Dosar nr. 971/59/2009
Şedinţa de la 25 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 august 2009 sub nr. 971/59/2009 reclamantul Consiliul Local al Comunei C. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată la pârâtă sub nr. 3854 din 10 martie 2009, anularea acestui act administrativ, precum şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 71.720,41 RON.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 2697770 din 27 iunie 2008 s-a acordat, ca formă de sprijin pe suprafaţa de teren aferent anului 2007, suma de 71.720,41 RON, sumă ce urma să fie utilizată pentru valorificarea superioară a păşunilor permanente comunale.
Cu această ocazie, Centrul Judeţean Caraş-Severin al A.P.I.A. a precizat consiliilor locale care sunt măsurile care trebuie luate pentru aducerea suprafeţelor declarate pajişti permanente în parametri deplini de eligibilitate, respectiv care sunt cheltuielile eligibile.
Ulterior, în urma controlului efectuat de o echipă de control din cadrul Direcţiei Antifraudă şi Control Intern din cadrul A.P.I.A. s-a constatat, prin procesul verbal din data de 27 ianuarie 2009, că suma de 71.720,41 RON a fost nelegal aprobată datorită faptului că beneficiarul nu a desfăşurat „activitate agricolă proprie" conform prevederilor art. 6 alin. (1) al ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 704/2007, raportat la neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de către OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a mai precizat că a formulat contestaţie împotriva procesului verbal susmenţionat dar contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. 3854 din 10 martie 2009, actul administrativ pe care îl contestă prin prezenta acţiune.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei iar prin sentinţa civilă nr. 409 din 26 noiembrie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 3-7 şi 10 din OG nr. 79/2003.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că impunerea în litigiu a fost calculată urmare verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă în temeiul OG nr. 79/2003.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 3-7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003 recuperarea fondurilor comunitare neeligibile se face în condiţiile C. proCod Fiscal
Aşa fiind devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că, în materia contenciosului fiscal, competenţa materială a instanţei este guvernată de criteriul valoric iar nu de nivelul autorităţii publice care emite un act fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând în esenţă că sumele în litigiu nu intră în categoria celor „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora” ci fac parte din categoria creanţelor bugetare reglementate de OG nr. 79/2003.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale aplicabile constată că în mod corect prima instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, având în vedere următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Timişoara reclamantul Consiliul Local al Comunei C. a solicitat în contradictoriu cu A.P.I.A. anularea procesului verbal de constatare din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcţia Antifraudă şi Control Intern prin care s-a constatat ca neeligibilă suma de 71.720,41 RON reprezentând sprijin direct pe suprafaţa aferentă anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha, stabilindu-se restituirea acestora precum şi anularea deciziei din 10 martie 2009 emisă de A.P.I.A., prin care s-a respins contestaţia reclamantului ca neîntemeiată.
Sumele au fost imputate deoarece la dosarul beneficiarului nu există acte care să dovedească desfăşurarea unei activităţi proprii pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de OUG nr. 125/2006.
Procesul verbal constituie titlu de creanţă fiscală în temeiul OG nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proCod Fiscal
Potrivit prevederilor art. 3-7 şi 10 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător:
„Art.3 alin. (4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal , precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proCod Fiscal
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.4 alin. (2) Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistentei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Art.7 alin. (2) Recuperarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, prin executare silită, se efectuează în RON, conform C. proCod Fiscal , în conturile indicate în titlul executoriu sau comunicate de autorităţile prevăzute la art. 2 lit. e).
Art. 10 alin (1) Pentru creanţele bugetare rezultate din nereguli, actul prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a), comunicat debitorului, constituie titlu executoriu în condiţiile C. proCod Fiscal”
Rezultă din cele de mai sus că recuperarea creanţelor decurgând din fondurile comunitare se face în condiţiile C. proCod Fiscal
Aşa fiind, devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesoriile acestora, de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către Tribunale.
În concluzie, în materia contenciosului fiscal, competenţa materială a instanţei este guvernată de un criteriu valoric şi nu de nivelul autorităţii publice care emite un act fiscal.
În consecinţă, cum impunerea din litigiu este în sumă de 71.720,41 RON, revine Tribunalului competenţa materială pentru judecarea cauzei, sens în care dosarul se trimite Tribunalului Caraş-Severin cu aplicarea art. 158, 159 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Comunei C. împotriva sentinţei nr. 409 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2888/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4080/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
