ICCJ. Decizia nr. 2861/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2861/2010
Dosar nr. 443/2/2008
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 67 din 25 iunie 2007, Baroul Giurgiu a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de B.D.F., faţă de împrejurarea că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă fiind suspendată din funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii, în conţinutul acestei decizii reţinându-se, în esenţă, faptul că „d-nei B.D.F. i-a încetat activitatea din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995". În drept, au mai fost reţinute prevederile art. 53 lit. e) şi din Legea nr. 51/1995 şi art. 21 şi art. 27 din statutul profesiei de avocat.
Prin Decizia nr. 293 din 15 decembrie 2007, Consiliul U.N.B.R. a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentă împotriva deciziei Baroului Giurgiu, reţinând din analiza actelor aflate la dosar, că Decizia Consiliului Baroului Giurgiu este temeinic motivată în fapt şi în drept.
Investirea primei instanţe:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 ianuarie 2008 şi precizată ulterior, reclamanta B.D.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Giurgiu anularea deciziilor adoptate de pârâţi cu privire la cererea sa de intrare in profesia de avocat cu scutirea de examen, despăgubiri în valoare de 12.000 lei pentru întârzierea U.N.B.R. în soluţionarea contestaţiei administrative şi daune morale în valoare de 40.000 lei produse prin Decizia Baroului Giurgiu, care a împiedicat-o să exercite profesia de avocat pentru o perioadă de mai bine de un an de zile.
În motivare, s-a a susţinut, în esenţă, că întârzierea U.N.B.R. de a răspunde contestaţiei i-a produs prejudicii materiale şi morale şi că nu există o hotărâre de condamnare împotriva sa, iar cercetarea judecătorească evoluează în favoarea sa.
Soluţia primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1547 din 20 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prematurităţii invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.D.F., a dispus anularea deciziilor nr. 67 din 25 iunie 2007 a Baroului Giurgiu şi nr. 293 din 15 decembrie 2007 a Consiliului U.N.B.R., a respins cererea privind despăgubirile ca neîntemeiată, şi a obligat pârâţii la plata sumei de 57 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia, invocată de pârâta U.N.B.R. prin întâmpinare, privind prematuritatea cererii de constatare a refuzului nejustificat al Consiliului U.N.B.R. de a răspunde la contestaţie, Curtea de Apel a reţinut că în motivarea acestei excepţii au fost invocate aspecte ce ţin de fondul cererii, şi constatând astfel că aceste chestiuni interesează fondul acestui capăt de cerere şi nu momentul naşterii dreptului la acţiune, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut faptul că, în acord cu dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţia României art. 13 din Legea nr. 51/1995, stabileşte că „este nedemn de a fi avocat: cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa c închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aduc atingere prestigiului profesiei.
A reţinut instanţa, că reclamanta nu este condamnată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni, fiind doar trimisă în judecată (prin rechizitoriul nr. 18/P/2007 al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) iar faptul că prin Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2007 a C.S.M. reclamanta a fost suspendată din funcţia de procuror nu are nici o relevanţă cu privire incidenţa vreunuia dintre cazurile de nedemnitate, eliberarea reclamantei din funcţia de procuror având loc prin demisie.
Demisia reclamantei, a opinat prima instanţă, în condiţiile în care împotriva acesteia s-a pus mişcare acţiunea penală şi trimiterea în judecată nu poate fi considerată „încetare a activităţii din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat", în sensul art. 16 din Legea nr. 51/1995.
A mai reţinut instanţa de fond, că potrivit acestor prevederi, îndeplinirea condiţiilor legale naşte vocaţia şi nu dreptul de primire în profesie fără examen însă acest aspect nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât din motivarea deciziilor emise de Baroul Giurgiu şi U.N.B.R. rezultă că luarea hotărârilor a fost avută în vedere nedemnitatea solicitantului, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie.
În ce priveşte despăgubirile solicitate (pentru întârzierea U.N.B.R. de a soluţiona contestaţia administrativă şi pentru daunele morale produse Decizia Baroului Giurgiu faţă de faptul că reclamanta nu a putut să profeseze un an de zile), Curtea a apreciat că nu sunt dovedite, având în vede prevederile art. 50 din Statutul profesiei de avocat conform cărora dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Giurgiu.
În motivarea cererilor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în esenţă s-au arătat următoarele:
1) - cauza s-a judecat cu încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu. Se arată că la termenul din 13 mai 2008, Baroul Giurgiu a fost citat în calitate de pârât, fără comunicarea acţiunii, a cererii precizatoare ori a actelor depuse la dosar de reclamantă. Deşi Baroul Giurgiu a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, în mod nelegal instanţa fondului a respins această cerere, încălcând prevederile art. 6 din C.E.D.O. şi art. 24 din Constituţia României.
Totodată, cauza a fost soluţionată cu lipsa de procedură, sediul baroului fiind Giurgiu, strada nr. 14 şi nu nr. 124, aşa cum se reţine în sentinţa şi la adresa la care s-a realizat procedura.
2) - instanţa a procedat la soluţionarea unui capăt de cerere pentru care nu s-a achitat taxa judiciară de timbru, respectiv cererea privind daunele morale solicitate.
3) - în mod nelegal instanţa fondului a respins cererea de conexare a cauzei, formând obiectul dosarului nr. 1403/2/2008, având aceeaşi cauza, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, ce a avut un prim termen de judecată la 20 mai 2008.
4) –în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, având în vedere că primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 este o vocaţie a petentului, ci nu un drept absolut. Textul art. 16 alin. (2) este o extensie a art. 13 si un caz special instituind o interdicţie temporara de primire in profesie. Suspendarea reclamantei din funcţia de procuror nu reprezintă un aviz de primire în profesia de avocat, în condiţiile eventualei achitări pentru infracţiunile pentru care a fost trimisa in judecata, reclamanta este in drept sa formuleze o noua cerere de primire in profesie.
5) - instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii invocata de pârâta UNBR, fără a motiva aceasta decizie.
La termenul din 24 februarie 2009, s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform disp.art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pana la soluţionarea dosarului penal nr. 3757/2/2007.
La termenul din 4 martie 2010, cauza a fost repusa din oficiu pe rol, constatându-se ca nu se mai menţin motivele de suspendare s-a acordat termen pentru soluţionarea cererilor de recurs.
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente in cauza, precum si in conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constata ca recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
1)– in ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare al Baroului Giurgiu, Înalta Curte apreciază ca întrucât cauza se află în stare de judecată, iar pârâtul Baroul de Avocaţi Giurgiu ar fi avut mai uşor posibilitatea sa angajeze un apărător care sa le reprezinte interesele, instanţa de fond a respins în mod corect cererea privind pregătirea apărării şi a amânat pronunţarea soluţiei în cauză pentru a se depune note scrise de către toate părţile, inclusiv de pârâtul Baroul Giurgiu. În acest fel, se constată că nu a fost încălcat art. 6 din C.E.D.O. şi art. 24 din Constituţia României.
- în ceea ce priveşte lipsa de procedură invocată, Înalta Curte reţine că în cererea depusă de către Baroul Giurgiu pentru termenul din 13 mai 2008 privind acordarea unui termen in vederea pregătirii apărării si a desemnării unui apărător care sa apere interesele baroului este trecută de către pârâta adresa Giurgiu, nr. 124 si nu nr. 14 (dosar fond). Este adevărat că procedura de citare s-a făcut la numărul 124, însă la aceasta adresa se afla Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Giurgiu, care a si semnat si stampilat procedura de citare (dosar fond). Pe de alta parte, pentru termenul din 13 mai 2008, la care s-a soluţionat cauza, pârâta a formulat cererea privind amânarea cauzei pentru pregătirea apărării arătata mai sus, ceea ce înseamnă ca deşi procedura de citare s-a efectuat in Giurgiu, nr. 124 si nu nr. 14, Casa de Asigurări a Avocaţilor Filiala Giurgiu, care a şi semnat şi ştampilat procedura de citare şi care a primit copia precizatoare a acţiunii, a adus la cunoştinţa Baroului Giurgiu despre chemarea in judecată a acesteia în contradictoriu cu reclamanta B.D.F.. Rezultă deci că pârâtul Baroul Giurgiu în aceste circumstanţe nu a fost în nici un fel prejudiciat, a avut cunoştinţă de termenul din 13 mai 2008, a avut posibilitatea să depună concluzii scrise, fiind amânată pronunţarea hotărârii.
2) – referitor la taxa judiciară de timbru pentru cererea privind daunele morale solicitate, Înalta Curte constată că la dosar fond se află dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 47 Ron, îndestulătoare pentru soluţionarea capetelor de cerere privind anularea deciziei nr. 67/2007 şi daunele morale solicitate. Potrivit art. 24 alin. (1) lit. p din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei demnităţii sau reputaţiei unei persoane, sunt scutite de taxele judiciare de timbru. De altfel, această excepţie nu a fost pusă în discuţie de recurenţi în faţa instanţei de fond.
3) - cererea de conexare a cauzei, formând obiectul dosarului nr. 1403/2/2008, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost corect soluţionată de instanţa de fond în sensul respingerii, făcându-se aplicarea disp.art. 165 C. proc. civ., în sensul că numai una dintre cauze se află în stare de a fi judecată, cauza fiind prima înregistrată, neavînd sens să se prelungească, să se tergiverseze soluţionarea cauzei printr-o pretinsă conexare.
4) – interpretarea şi aplicarea prevederilor referitoare la primirea în profesie cu scutire de examen potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, a fost făcută corect de instanţa de fond. Astfel, la data soluţionării cauzei s-a reţinut ca reclamanta nu este condamnată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni, ci este trimisă în judecată, şi faptul că reclamanta a fost suspendată din funcţia de procuror prin hotărârea nr. 122/2007 a C.S.M., nu are incidenţă asupra cazurilor privind nedemnitatea.
De asemenea, instanţa de fond, în mod corect a apreciat că demisia reclamantei în urma punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată nu poate fi considerată „încetarea activităţii din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat", în sensul art. 16 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 13 din Legea nr. 51/1995.
Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 instituie o excepţie de la regula primirii în profesia de avocat pe baza unui examen, şi anume, poate fi primit la cerere, cu scutire de examen, titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Este adevărat ca textul foloseşte termenul de „poate", dar aceasta nu presupune că dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege se poate refuza în mod discreţionar primirea în profesie fără examen.
Instanţa de fond în mod corect a apreciat că luarea deciziilor de către Baroul Giurgiu şi U.N.B.R. prin luarea în considerare a nedemnităţii reclamantei din motivele expuse mai sus, constituie o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie.
5) - excepţia prematurităţii invocată de pârâta U.N.B.R., a fost soluţionată şi motivată judicios de instanţa de fond, motivele excepţiei fiind considerate aspecte ce ţin de fondul cererii, şi anume existenţa sau nu a unui refuz nejustificat în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte va avea in vedere cele arătate mai sus, constatând ca instanţa de fond a pronunţat o sentinţa legala si temeinica in conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâţi ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi de Baroul Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 1547 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2860/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Contencios → |
|---|
