ICCJ. Decizia nr. 2811/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2811/2010
Dosar nr. 1358/46/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 224/F- Cont din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de concurs organizată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru concursul din data de 22 septembrie 2009 privind ocuparea funcţiei de adjunct inspector şef al Inspectoratului de Situaţii de Urgenţă „General Magheru", judeţul Vâlcea, şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi pârâtul N.I. sunt cadre militare, iar evoluţia carierei lor - inclusiv sub aspectul promovării în funcţii de conducere - este supusă dispoziţiilor din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. raportate la Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din M.A.I.
Instanţa a apreciat că litigiului de faţă nu îi sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 611/2008.
În ce priveşte deficienţele în organizarea concursului, instanţa de fond a constatat că acestea nu sunt de natură să afecteze legalitatea concursului respectiv. Chiar dacă anunţul privind postul vacant pentru care urma să se organizeze concurs nu a arătat de la început data şi ora concursului şi a indicat un alt loc de desfăşurare, acestea fiind stabilite ulterior, este relevant doar că reclamantul a cunoscut aceste aspecte în timp util astfel încât să participe la concurs.
De asemenea, instanţa a constatat că în mod legal s-a decis ca interviul să fie singura probă a concursului, având în vedere dispoziţiile, art. 41 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Aceleaşi dispoziţii legale stabilesc şi nota 7 ca notă minimă de promovare
Potrivit art. 40 alin. (2) raportat la art. 32 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 raportat la anexa a II-a aceluiaşi Ordin, cu privire la Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I., comisia de concurs se compune dintr-un număr impar de persoane (preşedinte şi membri) condiţie respectată în speţă. Secretarul comisiei de concurs nu este membru al acesteia şi are atribuţii anume stabilite de lege.
Interviul pârâtului N.I. a fost transcris, potrivit art. 26 alin. (6) din Anexă.
În mod legal, potrivit art. 32 alin. (3) din Anexă, nu a fost acordat drept de contestaţie împotriva notelor interviului.
În ce priveşte vechimea de 5 ani în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei, s-a constatat că pârâtul N.I. are mai mult de 5 ani de când a absolvit studiile respective, timp în care a ocupat posturi de conducere.
Împotriva sentinţei civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul M.V. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii în sensul anulării concursului prin care intimatul N.I. a fost declarat admis, a anulării Ordinului I.G.S.U. din 1 octombrie 2009 prin care acelaşi intimat a fost numit în funcţia de adjunct inspector şef în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru" al judeţului Vâlcea, a suspendării Ordinului Inspectorului General nr. S/1899 din 1 octombrie 2009 şi a constatării nelegalităţii actului administrativ emis de I.G.S.U. la data de 17 noiembrie 2009.
Reclamantul a susţinut, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a încălcat prin hotărârea pronunţată formele de procedură (art. 304 pct. 5 şi art. 107 C. proc. civ.), în condiţiile în care nu s-a procedat la citarea preşedintelui Comisiei de concurs M.V.F. la domiciliu. Instanţa de fond, s-a evocat, a apreciat greşit că Ministerul Administraţiei şi Internelor nu are calitate procesuală pasivă, fiind evident că acest concurs a fost organizat în baza Ordinului M.A.I. din 27 august 2009. Ministerul Administraţiei şi Internelor a numit comisia de concurs, iar concursul s-a desfăşurat la sediul M.A.I. această instituţie fiind de altfel responsabilă de desfăşurarea concursului.
S-a învederat, de asemenea, că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că litigiului în speţă nu îi sunt aplicabile prevederile HG nr. 611/2008 în condiţiile în care Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă sunt organizate, conform dispoziţiilor HG nr. 1492/2004 şi HG nr. 611/2008, ca servicii descentralizate la nivel local. Astfel, funcţia publică care a fost scoasă la concurs în cauză, aceea de adjunct inspector şef, este o funcţie publică specifică din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale instituţiilor publice, care intră sub incidenţa prevederilor art. 30 alin. (2) din HG nr. 611/2008, iar comisia de concurs nu a fost constituită şi organizată potrivit celor stipulate prin articolul menţionat şi prin dispoziţiile art. 4 din anexa la ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, respectiv din 5 membri. Or, comisia de concurs numită prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor din 27 august 2009 a fost compusă din 4 persoane iar în fapt la momentul interviului din 4 persoane au rămas 3 (o persoană din cadrul instituţiei publice centrale, o persoană din cadrul instituţiei prefectului şi secretarul comisiei de concurs) întrucât preşedintele comisiei a lipsit de la unica probă de selecţie care a fost interviul din data de 22 septembrie 2009. în plus, s-a relevat de către recurent că prin Ordinul din 27 august 2009 nu a fost stabilită comisia de soluţionare a contestaţiilor, încălcându-se astfel inclusiv anexa nr. 2 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 şi celelalte norme incidente privind organizarea concursurilor din instituţiile publice şi aducându-se atingere dreptului constituţional prevăzut de art. 16 pct. 1, 2 şi 3 din Constituţia României.
Pe de altă parte, reclamantul a precizat că instanţa de fond a stabilit greşit că pârâtul N.I. are vechime în specialitatea studiilor absolvite, confundându-se vechimea în funcţii de conducere cu vechimea în specialitate. Pentru funcţia scoasă la concurs pregătirea de bază necesară ocupantului postului a fost studii superioare civile cu licenţă în domeniul fundamental ştiinţe inginereşti ori într-unui dintre domeniile de studii universitare: matematică, fizică, chimie, informatică, biologie, geografie, ştiinţa mediului, istorie, drept, sociologie, ştiinţe politice, ştiinţe administrative, ştiinţe ale comunicării, psihologie, economie, educaţie fizică şi sport, relaţii internaţionale şi studii europene, studii superioare militare în domeniul ştiinţe militare şi informaţii. Niciodată vechimea în specialitate a intimatului N.I. nu a curs în funcţia de şef de stat major cum eronat a apreciat instanţa de fond, întrucât aceasta ar fi însemnat că oricine se putea înscrie la concurs, chiar dacă nu a fost un specialist cu vechime.
Recurentul a mai arătat că se impunea anularea Ordinului I.G.S.U. nr. S/1899 din 1 octombrie 2009, acest act administrativ fiind nul de drept atâta vreme cât: nu s-a constituit comisia de soluţionare a contestaţiilor; procesul verbal prin care reclamantul a fost declarat respins şi intimatul N.I. a fost admis nu are documente suport; preşedintele comisiei de concurs nu avea cum să facă evaluarea, deoarece nu a fost prezent la interviu; conform uzanţelor în materie de organizare şi desfăşurare a concursurilor nu a fost afişat câştigătorul concursului şi nu s-a precizat termenul de depunere a contestaţiilor; răspunsul la contestaţie a fost primit numai după numirea pe funcţie a intimatului N.I. şi nu de la comisia de soluţionare a contestaţiilor.
Cât priveşte capătul de cerere referitor la suspendarea Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă recurentul a susţinut că în mod neîntemeiat acest a fost respins, întrucât acest ordin este nelegal şi netemeinic. în fine, reclamantul a criticat şi modul de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ din 17 noiembrie 2009 emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, susţinând că prima instanţă a apreciat eronat faptul că actul atacat pe această cale nu are legătură cu concursul. Actul administrativ în discuţie a fost emis în urma rezultatului de la concurs, în scopul intimidării reclamantului şi avantajării clare a intimatului N.I.
În cauză au formulat întâmpinare pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi N.I., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În cauză nu este incident motivul de casare a hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nefiind nesocotite prevederile art. 107 din acelaşi act normativ. Calitatea de pârâtă, determinată ca atare de reclamant prin cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilităţii, aparţine Comisiei de concurs pentru ocuparea funcţiei de adjunct al inspectorului şef la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţa al judeţului Vâlcea, organizată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar această parte a fost legal citată la sediul ministerului în discuţie. De asemenea, instanţa de fond s-a pronunţat, prin hotărâre, asupra acestei părţi, cu respectarea limitelor investirii realizate prin acţiune, astfel cum a fost completată, iar citarea preşedintelui Comisiei de concurs prin publicitate, în condiţiile art. 95 C. proc. civ., putea fi dispusă numai dacă reclamantul învedera că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul acestuia. Pe de altă parte, fiind vorba de nulitatea relativă a actului de procedură a citării, ea poate fi invocată şi valorificată pe calea recursului numai de către partea pârâtă ocrotită de norma încălcată, nu şi de către reclamant.
Prima instanţă a dat, prin sentinţa recurată, o rezolvare corectă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, fiind evident că, prin raportare la obiectul acţiunii, chiar dacă concursul a fost organizat în baza Ordinului ministrului administraţiei şi internelor din 27 august 2009 la sediul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi comisia de concurs a fost numită de acelaşi minister, calitate procesuală pasivă are, pe lângă Comisia de concurs din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, care a emis Ordinul din 1 octombrie 2009 a cărui anulare şi suspendare a executării s-a solicitat prin acţiune.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs al reclamantului referitor la aplicabilitatea în speţă a prevederilor HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 4 alin. (2) din OG nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare, serviciile de urgenţă profesioniste - care funcţionează ca inspectorate judeţene şi al municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică - sunt constituite în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti ca servicii publice deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Art. 16 din acelaşi act normativ prevede însă că personalul serviciilor publice comunitare profesioniste, al inspectoratului, al unităţilor şi instituţiilor subordonate acestuia se compune din ofiţeri, maiştri şi subofiţeri de protecţie civilă, pompieri şi specialişti, din funcţionari publici calificaţi în specialităţile necesare îndeplinirii atribuţiilor specifice, din personal contractual operativ de execuţie, atestat în meseriile de protecţie civilă, pompieri şi alte specialităţi şi din personal contractual auxiliar, iar art. 17 din OG nr. 88/2001, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează cu claritate că selecţionarea, pregătirea, încadrarea, numirea, evaluarea, promovarea, recompensarea, sancţionarea, transferul şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului serviciilor de urgenţă profesioniste se realizează potrivit reglementărilor legale specifice fiecărei categorii de personal. Atât reclamantul cât şi intimatul N.I. sunt cadre militare, lor fiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale actelor normative de forţă juridică inferioară emise în temeiul şi în executarea legii sus menţionate, şi nu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale actelor normative date în aplicarea şi executarea acesteia. în concret, cum corect a reţinut şi prima instanţă, litigiului îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi prescripţiile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Deficienţele reclamante de reclamant, referitoare la organizarea concursului, nu sunt de natură să afecteze legalitatea acestuia, fiind respectate prevederile art. 4 din anexa nr. 2 a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008, ce reglementează metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, comisia de concurs fiind constituită dintr-un număr impar de persoane, respectiv din preşedinte şi din doi membri. Secretarul comisiei de concurs, conform prevederilor exprese ale art. 4 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008, este numit dintre ofiţerii compartimentului de resurse umane, de regulă cel care s-a ocupat de aspectele tehnice ale recrutării pentru postul vacant respectiv, şi nu este membru al comisiei. Susţinerea recurentului că preşedintele comisiei de concurs a lipsit de la unica probă de selecţie care a fost interviul din data de 22 septembrie 2009 nu este întemeiată, fiind dovedit contrariul prin înscrisurile (dosarul instanţei de fond) care au fost semnate de preşedintele comisiei (procesul verbal privind consemnarea modului de desfăşurare a concursului şi tabelul cu rezultatele obţinute de candidaţii pentru ocuparea postului de adjunct inspector şef la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a judeţului Vâlcea), acest înscrisuri făcând proba deplină până la înscrierea în fals. Cât priveşte critica reclamantului privitoare la nedesemnarea unei comisii de soluţionare a contestaţiilor se constată că şi aceasta este nefondată, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2004, care stabilesc că examenul, respectiv concursul pentru ocuparea postului de conducere vacant constă într-un interviu pe subiecte profesionale desfăşurat potrivit metodologiei prevăzute în anexa nr. 2, precum şi dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, care arată că notele la interviu, probele fizice şi la probele practice nu pot fi contestate.
Pe de altă parte, se reţine că intimatul N.I. a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la instanţa de fond şi în instanţa de recurs, că îndeplineşte condiţia de participare la concurs prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, anume cea constând în minimum 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei, această condiţie urmând a fi analizată prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din acelaşi ghid care prevăd că specialitatea reprezintă aprofundarea unei specializări sau calificări, pentru care poliţistul/cadrul militar a dobândit pregătirea necesară exercitării ocupaţiilor specifice M.A.I. - de exemplu, investigaţii criminale, poliţie rutieră, servant-pompieri, pitotehnician. Intimatul N.I. este deţinătorul diplomei de licenţă în profilul Ştiinţe juridice specializarea Drept din anul 2003 şi are o vechime efectivă în specialitatea „prevenirea incendiilor", respectiv „prevenirea situaţiilor de urgenţă", în structuri funcţionale de prevenirea incendiilor, respectiv prevenirea situaţiilor de urgenţă, de 9 ani şi 9 luni în perioadele 31 iulie 1990-1 februarie 1995 şi 1 mai 2004 -1 august 2009. Sintagma „5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei" nu poate fi interpretată în sensul că intimatul trebuia să îndeplinească în concret, în mod efectiv, activitatea de consilier juridic timp de cel puţin 5 ani, fiind suficientă împrejurarea că pe o perioadă de cel puţin 5 ani de la absolvirea studiilor superioare juridice contracandidatul reclamantului a îndeplinit funcţii de conducere în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a desfăşurat activităţi de prevenire a incendiilor şi de prevenire a situaţiilor de urgenţă.
Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009 prin care pârâtul N.I. a fost numit în funcţia de adjunct al inspectorului şef din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Vâlcea este legal, fiind emis de persoana prevăzută de art. 30 lit. i) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în temeiul documentelor întocmite de Comisia de concurs stabilită prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/II/4737 din 7 septembrie 2009. Au fost respectate pe parcursul derulării concursului contestat de către reclamant prevederile art. 26 alin. (3) din Anexa nr. 2 Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 665/2008, interviul fiind transcris de către secretarul comisiei (din dosarul de fond).
Cererea de suspendare a executării Ordinului Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. S/1899/IG din 1 octombrie 2009 a fost corect respinsă prin sentinţa atacată, întrucât recurentul nu a făcut dovada prezenţei în cauză a condiţiilor cumulative cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, anume a cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente. De asemenea, instanţa de fond a procedat în mod întemeiat la respingerea cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ competente cu excepţia de nelegalitate a actului administrativ din 17 noiembrie 2009 emis de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi prin care reclamantul a fost „atenţionat" pentru dezinteres în pregătirea profesională constând în rezultate foarte slabe la concursul pentru ocuparea unui post de conducere, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceea a legăturii de dependenţă dintre actul administrativ atacat pe calea excepţiei de nelegalitate şi soluţionarea litigiului pe fond.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se ca motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 224/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2794/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2860/2010. Contencios → |
|---|
