ICCJ. Decizia nr. 2793/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2793/2010
Dosar nr. 2487/2/2008
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 10 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2487/2/2008 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi art. 103 lit. f) din OUG nr. 194/2002, formulată de reclamantul L.K., reţinând în acest sens că, urmare a sesizării aceluiaşi reclamant în acelaşi dosar, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 102 alin. (1) şi (2) din actul normativ menţionat, astfel încât formularea prezentei cereri apare ca fiind făcută cu rea credinţă.
Cu privire la textul art. 103 lit. f) din ordonanţa de urgenţă prima instanţă a apreciat că soluţia care se impune este, de asemenea, cea a inadmisibilităţii excepţiei întrucât nu sunt invocate aspecte de neconstituţionalitate ci se pune în discuţie aprecierea Oficiul Român pentru Imigrări şi a instanţei de judecată cu privire la sintagma „alt motive obiective", aspect ce ţine de judecata pe fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate invocată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 întrucât articolele invocate au legătură cu cauza, iar Curtea Constituţională nu s-a pronunţat într-o decizie anterioară cu privire la neconstituţionalitatea lor în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi în considerarea art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că, aşa cum corect, a reţinut instanţa de fond, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, urmare a sesizării recurentului în prezentul dosar, asupra constituţionalităţii, textelor de lege menţionate, respectiv alin. (1) şi (2) ale art. 102 din OUG nr. 194/2002, astfel cum rezultă şi Decizia nr. 1021 din 9 iunie 2009, anexată, hotărâre care, la rândul său face menţiune cu privire la deciziile anterioare ale Curţii Constituţionale în care aceasta s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului încriminat.
Pe cale de consecinţă, rezultă, cu evidenţă, recurentul care a cunoscut aceste aspecte, a abuzat de drepturile sale procesuale, aspect corect reţinut de instanţa de fond.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 103 lit. f) din acelaşi act normativ întrucât aceasta implică, într-adevăr, o interpretare a sintagmei „alte motive obiective", din acest text, Curtea apreciază ca fiind legală soluţia primei instanţe în sensul că nu se invocă un aspect de neconstituţionalitate.
În raport de considerentele menţionate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.K. împotriva încheierii din 10 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2487/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2794/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
