ICCJ. Decizia nr. 2916/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2916/2010
Dosar nr. 1395/1/2010
Şedinţa publică de la 2 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 979/ R-Cont din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei nr. 147/ CA din 24 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat a reţinut că dispoziţiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003 prevăd faptul că hotărârile instanţei de fond sunt irevocabile, astfel încât recursul formulat împotriva unei asemenea hotărâri este inadmisibil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând sentinţa nr. 147/ CA din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Argeş, Decizia nr. 979/2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în calea de atac a recursului declarat împotriva sentinţei nr. 147/2009, dar şi Decizia nr. 1260/2009, a aceleaşi instanţe, pronunţată în calea de atac a contestaţiei în anulare.
Revizuentul a expus pe larg situaţia de fapt a dosarului, în care au fost pronunţate hotărârile arătate şi a criticat hotărârile pronunţate ca nelegale şi netemeinice, considerând că sunt în totală contradicţie cu sentinţa nr. 458/ CA din 21 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Argeş şi cu Decizia nr. 464/ R-Cont din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în calea de atac a recursului, întrucât deciziile considerate contradictorii au fost pronunţate în cauze similare, având ca obiect procedura aprobării tacite a autorizaţiei de construire.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, însă în cauza de faţă hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Ambele hotărâri invocate au fost pronunţate în temeiul O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, iar principala critică a acestor hotărâri vizează admisibilitatea căii de atac a recursului, întrucât Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 979/R-Cont/2009 ( atacată cu revizuire) a respins recursul ca inadmisibil, iar prin Decizia nr. 464/R-Cont/2007, faţă de care s-a invocat contradictorialitatea, a admis recursul şi a modificat în tot acţiunea reclamantului.
Având în vedere dispoziţiile art. 327 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre ( în cazul de faţă Decizia nr. 979/R-Cont/2009 a Curţii de Apel Piteşti) a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat.
Ori, Înalta Curte a constatat că împrejurarea potrivit căreia recursul formulat împotriva unei hotărâri, întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2003, este sau nu admisibil, precum şi soluţia adoptată în soluţionarea cauzei invocate, nu încalcă principiul autorităţii de lucru judecat, intervenit prin pronunţarea Deciziei nr. 464/R-Cont/2007.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.C. împotriva Deciziei nr. 979/ R-Cont din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2915/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2917/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
