ICCJ. Decizia nr. 2917/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Î NALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2917/2010
Dosar nr. 33/54/2010
Şedinţa publică de la 2 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost admis recursul formulat de D.A.D.R. Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 1363 din 23 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi, în consecinţă, a fost modificată sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamantului D.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea recursului declarat a reţinut că dreptul la salariu al funcţionarilor publici este reglementat în Secţiunea I din Cap. 5 intitulat „Drepturi şi îndatoriri” din Legea nr. 188/1999, dar potrivit art. 31 alin. (3), salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Instanţa a constatat că prin stabilirea unui cuantum procentual de câte 25% pentru fiecare dintre cele două suplimente salariale, fără ca acest cuantum să fi fost stabilit printr-o reglementare legală, instanţa ar interveni în domeniul constituţional al puterii legislative, căreia nu i se poate substitui în cauza de faţă, căci şi-ar depăşi propriile competenţe, limitate constituţional la aplicarea legii pozitive.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând decizia pronunţată ca netemeinică şi nelegală şi invocând ca temei al revizuirii dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, revizuentul a considerat că între sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi decizia pronunţată în recurs, în acelaşi dosar, există contradicţii.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În cauza de faţă, nu există contrarietate de hotărâri între hotărârea instanţei de fond şi hotărârea pronunţată în aceeaşi cauză, în calea de atac formulată, întrucât s-a pronunţat o singură hotărâre definitivă şi irevocabilă., nefiind vorba de existenţa a două hotărâri contradictorii, cerinţă obligatorie a textului legal invocat ca temei al cererii de faţă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de D.M. împotriva sentinţei nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2010. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
