ICCJ. Decizia nr. 3666/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3666/2010
Dosar nr. 11846/2/2009
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta SC F. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat şi a H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a solicitat, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 şi a H.G. nr. 577/2002.
A motivat că a formulat plângere prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cerere înregistrată la Secretariatul General al Guvernului în 29 octombrie 2009 prin care a solicitat să se dispună revocarea H.G. nr. 107/2008, art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 şi H.G. nr. 577/2002.
Reclamanta a apreciat că adoptarea actelor normative menţionate s-a făcut într-un mod defectuos care îi afectează dreptul şi interesul legitim de a beneficia de un cadru legislativ clar, precis şi previzibil, cu respectarea principiului legalităţii în considerarea căruia să poată să-şi majoreze în mod corect capitalul social cu valoarea terenurilor reprezentând contribuţia în natură a A.V.A.S.
S-a susţinut că H.G. nr. 107/2008 reglementează un aspect important privind privatizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, iar adoptarea acesteia este supusă condiţiei privind obţinerea avizului Consiliului Economic şi Social a cărei neîndeplinire atrage nulitatea actului, ori la adoptarea acestei hotărâri de Guvern nu s-a solicitat avizul Consiliului Economic şi Social.
Reclamanta a susţinut că nesolicitarea avizului Consiliului Economic şi Social şi a Consiliului Legislativ atrag nelegalitatea H.G. nr. 107/2008.
A arătat că art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 reprezintă un mod neclar, neechivoc şi imprecis de reglementare a procedurii de majorare a capitalului social prin care se impune obligaţia de actualizare a valorii terenurilor evaluate cu indicele de inflaţie fără a se indica momentul iniţial care trebuie avut în vedere pentru a se putea determina perioada de actualizare.
De asemenea, nesolicitarea avizului Consiliului Economic şi Social constituie o condiţie anterioară emiterii H.G. nr. 577/2002 cu caracter obligatoriu a cărei neîndeplinire atrage sancţiunea nulităţii absolute a acestui act normativ.
Prin sentinţa nr. 2080 din 03 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 577/2002, art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991 şi H.G. nr. 107/2008 formulată de reclamanta SC F. SA în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind lipsită de interes şi s-a respins ca tardivă acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că acţiunea a fost tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
A apreciat judecătorul fondului că acţiunea în anularea unui act administrativ individual se poate formula în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii sau data expirării termenului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) calculat de la comunicarea actului administrativ.
S-a arătat că acţiunea a fost introdusă la 16 decembrie 2009 şi vizează trei hotărâri de Guvern emise în 1991, 2002 şi 2008, aşa încât s-a depăşit termenul legal de introducere a acţiunii prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
Cu privire la cererea de suspendare a executării hotărârilor de Guvern s-a considerat că aceasta este lipsită de interes, întrucât la acelaşi termen s-a soluţionat acţiunea pe fond.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs s-a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală, deoarece obiectul acţiunii l constituit anularea unor acte administrative normative, iar potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative normative pot fi atacate oricând.
Cu privire la cererea de suspendare s-a susţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Înalta Curte examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantei şi legislaţia aplicabilă reţine:
Situaţia de fapt
Reclamanta a solicitat anularea art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 834/1991, H.G. nr. 107/2008 şi H.G. nr. 577/2002.
H.G. nr. 834/1991 reglementează stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat; prin H.G. nr. 107/2008 s-a modificat art. 6 din H.G. nr. 834/1991, iar prin H.G. nr. 577/2002 s-au aprobat normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004 - art. 8 alin. (1): Obiectul acţiunii judiciare: (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
- art. 7 alin. (11): Procedura prealabilă: (11) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
- art. 11 alin. (4): Termenele de introducere a acţiunii: (4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
Analiza actelor administrative a căror anulare s-a solicitat relevă că acestea sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ şi nu acte administrative individuale, cum greşit le-a calificat instanţa de fond.
Având în vedere caracterul normativ al actelor administrative care formează obiectul controlului judiciar acţiunea poate fi formulată oricând, aşa cum reglementează art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, verificarea legalităţii acestora fiind nelimitată în timp deoarece serveşte unui interes public, acela de asanare a sistemului normativ, de punere în acord a actelor administrative normative cu actele normative primare în baza cărora au fost adoptate.
Hotărârile de Guvern a căror legalitate s-a contestat au caracter de acte administrative normative, întrucât sunt general aplicabile, fiind adresate unui număr nelimitat de subiecţi de drept şi nu sunt acte administrative individuale.
În raport de prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, soluţia pronunţată de Curtea de apel este nelegală, soluţionarea cauzei prin reţinerea excepţiei tardivităţii fiind greşită.
Referitor la cererea de suspendare a executării, Înalta Curte arată că aceasta a fost respinsă ca fiind lipsită de interes, aşadar la soluţionarea cererii s-a avut în vedere această excepţie, fără a se judeca fondul cererii.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite la această instanţă.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, se va casa sentinţa primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea judecării pe fond a cauzei, atât cu privire la hotărârile de Guvern, cât şi cu privire la suspendarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2080 din 03 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3627/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3667/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
