ICCJ. Decizia nr. 3678/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3678/2010
Dosar nr. 9179/2/2009
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.C.L. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale solicitând anularea ordinului nr. 1563 din 16 septembrie 2009 prin care a fost constituit debit în sarcina acesteia în cuantum de 9.677 RON, ce urmează a fi recuperat prin reţineri salariale lunare în cuantum de 607 RON.
În cadrul acestui dosar s-a formulat şi cererea de suspendare a ordinului nr. 1564/2009.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin încheierea din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare şi a suspendat executarea actului administrativ – ordinul nr. 1563 din 16 aprilie 2009, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate dispune suspendarea actului administrativ unilateral şi că analiza şi stabilirea temeiniciei actului administrativ atacat, respectiv a conformităţii acestuia cu normele legale şi principiile de drept, vor fi realizate la soluţionarea fondului cauzei, dar că aspectele invocate de reclamantă pot justifica măsura suspendării.
S-a considerat că reclamanta a justificat şi iminenţa unei pagube în condiţiile în care din actele depuse la dosar (somaţie executare contract de credit) rezultă că executarea ordinului ar primejdui întreţinerea reclamantei.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva încheierii din 23 februarie 2010 a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pe care a considerat-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că în cauză nu s-au constatat îndeplinite cele două condiţii pentru a se dispune suspendarea executării ordinului atacat.
Faţă de definiţia dată de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ordinul nr. 1563 din 16 septembrie 2009 este temeinic şi legal, fiind emis în baza proceselor-verbale emise de A.N.R.M.A.P., şi nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat”.
Referitor la paguba iminentă, se arată că ministerul a fost sancţionat cu trei amenzi contravenţionale care însumează 90.000 RON şi s-au achitat 45.000 RON, sumă ce urma a fi recuperată de la personalul care se face răspunzător de nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, astfel că nici condiţia „pagubei iminente” nu este îndeplinită.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii şi respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că actul administrativ este executoriu şi se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, care apare ca o situaţie de excepţie şi care nu poate fi dispusă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ sunt: cazul bine justificat şi paguba iminentă, ambele noţiuni fiind definite de legea contenciosului administrativ.
„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate, dar în cadrul cererii de suspendare nu poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanţa care verifică legalitatea actului contestat, iar textul legii cere numai existenţa împrejurărilor de fapt şi de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De aceea, instanţa nu se va pronunţa asupra motivelor invocate de recurentă referitoare la legalitatea actelor administrative contestate.
„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită, în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în raport de salariul reclamantei (1.813 RON) o reţinere lunară de 604 RON, i-ar crea acesteia un prejudiciu material, mai ales că există şi o somaţie executare la un contract de credit.
Mai mult, până la pronunţarea prezentei decizii a fost soluţionată acţiunea în anulare la data de 14 septembrie 2010, iar prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 9179/2/2009 a fost anulat ordinul nr. 1563/2009, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei”.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Încheierii din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3707/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
