ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 371/2010
Dosar nr. 5692/1/2009
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 913 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestaţia formulată de S.A.C. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători din 19 martie 2009.
Plenul C.S.M. a reţinut că recurenta, judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Iaşi, a formulat cerere de transfer la Curtea de Apel Iaşi, iar secţia pentru judecători prin Hotărârea din 19 martie 2009 a respins cererea de transfer formulată.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin hotărârea ce face obiectul recursului de faţă.
Plenul C.S.M. a reţinut faptul că dispoziţiile art. 3 din Regulament prevăd că la analizarea şi soluţionarea cererilor de transfer sunt avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţelor de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi posibilităţile de ocupare a acestora, domiciliul solicitantului, locul de muncă al soţului sau soţiei, distanţa între domiciliu şi sediul instanţei la care funcţionează judecătorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, starea sănătăţii solicitantului, a soţului sau soţiei ori a copiilor minori şi părinţilor, aflaţi în întreţinerea acestuia, precum şu alte situaţii familiale deosebite.
Plenul a reţinut şi criteriul ordinii de prioritate stabilit de Curtea de Apel Iaşi, alături de celelalte criterii relevante pentru soluţionarea cererii de transfer formulată, respectiv numărul mare de posturi vacante temporar la Tribunalul Iaşi şi încărcătura semnificativ mai mare de cauze faţă de media naţională înregistrată la această instanţă.
În privinţa argumentelor prezentate de contestatoare în susţinerea cererii sale privind vechimea în magistratură, precum şi faptul că a soluţionat de-a lungul timpului cauze civile, fiind delegată şi la Registrul Comerţului, Plenul a constatat că aceste apărări nu reprezintă, conform Regulamentului criterii de care să se ţină seama la soluţionarea unei astfel de cereri.
Cu privire la nepublicarea ordinii de zi, cu 3 zile înainte de şedinţa secţiei pentru Judecători a C.S.M. din 19 martie 2009, Plenul a constatat că aspectul nu afectează validitatea hotărârii pronunţate.
Plenul a răspuns şi la criticile privind soluţionarea favorabilă a cererilor de transfer formulate de P.V.E. şi S.G., înscrise pe ordinea de zi în aceeaşi şedinţă din 19 martie 2009, arătând că cererile doamnelor judecător au avut în vedere criterii obiective, arătate pe larg în hotărârea atacată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.A., criticând atât hotărârea Plenului C.S.M., cât şi hotărârea Secţiei pentru Judecători pronunţate în cauză.
Recurenta a criticat faptul că ordinea de zi a şedinţei secţiei pentru Judecători nu a fost publicată cu 3 zile înainte de fata fixată, respectiv data de 19 martie 2009, arătând că iniţial a fost afişată pe ordinea de zi numai cererea recurentei de transfer. Ulterior, ordinea de zi a fost completată cu cererile de transfer ale doamnelor S.G. şi T.C., iar cererea doamnei P.V.E. a apărut direct pe ordinea de zi soluţionată.
De asemenea, recurenta a invocat ca motiv de recurs şi încălcarea caracterului facultativ al avizului instanţei la care urmează a se face transferul, precizând că a avut avize favorabile din parte ambelor instanţe implicate în cererea de transfer.
Recurenta a criticat încălcarea criteriilor legale privind transferul, în sensul că printre acestea nu se regăseşte şi ordinea de preferinţă stabilită de Curtea de Apel Iaşi şi preluată de C.S.M.
A precizat că această ordine de preferinţă încalcă inclusiv competenţa C.S.M. de a stabili o ordine de prioritate, atunci când exista concurs de cereri de transfer pentru acelaşi post, dar reprezintă şi o cauză de discriminare.
A arătat că nu poate fi de acord cu criteriul vizând volumul de activitate „semnificativ mai mare decât media naţională înregistrat la Tribunalul Iaşi”, întrucât ar însemna excluderea recurentei de la orice transfer de la această instanţă.
A precizat că sunt criterii ce ar fi trebuit fi avute în vedere de C.S.M. la soluţionarea cererii de transfer formulate şi anume faptul că are 16 ani vechime în magistratură, iar din februarie 2007 are gradul de judecător de Curte de apel, cu o vechime mai mare în grad faţă de colega căreia i s-a admis cererea de transfer.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat situaţia de fapt a cauzei şi a precizat că critica recurentei vizează în esenţă încălcarea caracterului facultativ al avizului instanţei unde urmează a se face transferul şi încălcarea criteriilor legale privind transferul, prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea din 2006 a Plenului C.S.M.
Intimatul a precizat că la soluţionarea cererii de transfer formulată de recurentă au fost avute în vedere atât avizele instanţelor implicate, numărul de posturi vacante şi încărcătura mai mare decât media naţională înregistrată la Tribunalul Iaşi, iar soluţia acordată acestei cereri de transfer a recurentei a fost dată în deplină concordanţă cu prevederile legale.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs formulate şi cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
La analizarea şi soluţionarea unei cereri de transfer se au în vedere dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea din 2006 a Plenului C.S.M.
Astfel, Înalta Curte reţine că la soluţionarea unei cereri de transfer, astfel cum rezultă din dispoziţia mai sus arătată, se au în vedere criterii comune aplicabile la toate cererile de transfer efectuate, astfel încât se constată că este neîntemeiată critica formulată de recurentă.
Înalta Curte a constatat că cererea de transfer formulată de recurentă nu a fost soluţionată favorabil de C.S.M., întrucât s-a reţinut că există un număr mare de posturi vacante temporar la Tribunalul Iaşi şi încărcătura mai mare de cauze faţă de media naţională înregistrată la această instanţă.
Or, văzând faptul că cererea de transfer, la acest moment, a fost soluţionată nefavorabil din motivele arătate, Înalta Curte reţine că în mod corect a apreciat Plenul C.S.M. cu privire la cererea recurentei, iar criticile formulate nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse ca nefondate, întrucât nu sunt în măsură să atragă anularea hotărârii atacate.
Cu privire la situaţia cererilor de transfer soluţionate favorabil de C.S.M. şi arătate de recurentă, Înalta Curte reţine că nu se poate reţine o situaţie similară cu cea a recurentei, astfel încât „pronunţarea unor soluţii diferite la situaţii diferite” nu echivalează cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, ori cu încălcarea principiului nediscriminării.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva Hotărârii din 19 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 376/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
