ICCJ. Decizia nr. 380/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 380/2010
Dosar nr. 830/36/2009
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 16 iunie 2009 reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, să se dispună anularea hotărârii din 26 mai 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că s-a născut la data de 02 noiembrie 1943 în localitatea Viroaga, judeţul Constanţa, pe timpul strămutării părinţilor săi, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 295/CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei C.M., a anulat hotărârea din 26 mai 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 02 noiembrie 1943 - 06 martie 1945 şi obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit că drepturile vor fi stabilite începând cu 01 februarie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale, în localitatea în care părinţii săi se aflau ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin Tratatul de la Craiova din 1940. Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000 ca urmare a condiţiilor precare de viaţă în care a trăit în zona de strămutare, neavând relevanţă împrejurarea că naşterea s-a produs la mai mult de 300 de zile de la data strămutării părinţilor.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece la data strămutării părinţilor nu era născută, nici măcar concepută. De asemenea, recurenta-pârâtă susţine că reclamanta C.M. nu a făcut dovada strămutării într-o altă localitate decât cea de domiciliu, fiind născută după 3 ani, o lună şi 20 zile de la data strămutării părinţilor. Totodată, recurenta menţionează că în anul 1943 nu a avut loc nici un schimb de populaţie între România şi Bulgaria pentru a se putea considera că reclamanta s-ar fi născut pe timpul strămutării părinţilor.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Viroaga, judeţul Constanţa la data de 2 noiembrie 1943, după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta C.M., care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate - aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Se observă că reclamanta, prin materialul probator depus la dosar (acte de stare civilă, situaţia privind averea imobiliară deţinută de ascendenţii săi pe teritoriul judeţului Caliacra - Bulgaria) a făcut pe deplin dovada perioadei de refugiu a părinţilor săi.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 295/CA din 09 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 376/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 388/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
