ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3739/2010
Dosar nr. 6242/2/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost ulterior precizată, la data de 11 august 2009 (fila 31), reclamanta M.M., prin procurator M.C.V., în contradictoriu cu pârâţii C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H. a solicitat obligarea acestor autorităţi la emiterea unei noi decizii care să corecteze greşelile din Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 cu privire la gradul I (grav) de handicap, nr. fişei medicale (respectiv 9009) şi data eliberării certificatului de handicap (respectiv 21 iunie 1993).
Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în cuprinsul deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009 deşi emisă în executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive se menţine gradul de handicap II (accentuat) pentru soţia sa, când în realitate încă din 2006 trebuia să fie încadrată în gradul I (grav), odată cu emiterea certificatului nr. 1384 din 02 martie 2006.
Pârâta C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H., în întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că Decizia nr. 8964 din 13 iulie 2009 a fost emisă în executarea sentinţei civile nr. 2450 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia Î.C.C.J. nr. 3650 din 30 iunie 2009 prin care reclamantei i-a fost admisă acţiunea, astfel că argumentele acesteia sunt lipsite de temei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3945 din data de 17 noiembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea, aşa cum a mai fost precizată la termenul din 13 octombrie 2009 de reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V., în contradictoriu cu pârâta C.E.P.H.A.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
Reclamanta a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 10948 din 03 decembrie 2007 emisă de pârâtă, acţiunea constituind obiectul dosarului nr. 89921/2/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 2450 din 09 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nr. 3650 din 30 iunie 2009 a fost admisă contestaţia reclamantei, anulată Decizia nr. 10948 din 03 decembrie 2007 emisă de pârâtă şi obligată aceasta din urmă autoritate să emită o nouă decizie reclamantei, în care să se menţioneze că aceasta a beneficiat de certificat medical de handicap din anul 1993, cu valabilitate începând cu data de 23 septembrie 2005.
Din considerentele hotărârii menţionate reiese că instanţa a analizat criticile reclamantei referitoare la valabilitatea certificatului de încadrare în grad de handicap ce trebuia eliberat pe data de 23 septembrie 2005 şi nu pe 02 martie 2006, la gradul de handicap în care este încadrată reclamanta şi care conform fişei medicale trebuie să fie gradul I şi nu gradul II.
A mai reţinut instanţa ca fiind neîntemeiată critica privind rectificarea încadrării în grad de handicap din gradul II în gradul I întrucât conform diagnosticului stabilit şi având în vedere criteriile medicale stabilite prin O.M.S.F. nr. 726/2002, afecţiunile reclamantei sunt încadrabile la grad accentuat.
Mai mult decât atât, s-a reţinut că pârâta a procedat la punerea în executare a acesteia prin emiterea Deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009, aceasta, cuprinzând menţiunea la care a fost obligată de Curtea de Apel, respectiv reclamanta a beneficiat de certificat medical de handicap din anul 1993.
S-a mai stabilit că în condiţiile în care criticile prezentate au fost analizate deja, instanţa pronunţându-se cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa nr. 2450/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia Î.C.C.J. nr. 3650 din 30 iunie 2009, acestea nu mai pot fi din nou analizate.
În ceea ce priveşte omiterea menţionării în Decizia atacată, a numărului fişei medicale pe baza căreia reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, acesta nu este de natură a atrage sancţiunea nulităţii, atât timp cât potrivit sentinţei nr. 2450/2008 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, diagnosticul reţinut îndeplineşte criteriile medicale prevăzute de O.M.S.P. nr. 726/2002 pentru acordarea gradului de handicap accentuat.
2. Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a promovat recurs reclamanta M.M. prin mandatar M.C.
Recurenta-reclamantă, printr-un prim motiv de recurs, a criticat modalitatea în care a fost soluţionată acţiunea sa, reţinută în pronunţare de către instanţă, la data de 10 noiembrie 2009, în lipsa mandatarului său, justificată de imposibilitatea de prezentare, anunţată însă în scris.
S-a mai susţinut că prima instanţă a nesocotit şi nu a examinat erorile cuprinse în Decizia nr. 8694/2009, astfel cum au fost ele prezentate şi în cuprinsul acţiunii precizate.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului raportat la prevederile legale incidente, faţă de probele administrate şi prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de modificare sau de casare a sentinţei atacate, potrivit art. 304, cu referire la art. 3041 C. proc. civ., în considerarea celor arătate în continuare.
Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că nu i-a fost produsă acesteia nicio vătămare prin modalitatea de soluţionare a cauzei de către prima instanţă.
Cauza a fost reţinută în pronunţare la data de 10 noiembrie 2009, când a fost prezentă la dezbateri numai autoritatea pârâtă (încheierea de şedinţă de la fila 53) însă, tocmai pentru a da părţilor posibilitatea de a depune note scrise, în temeiul art. 156 alin. (2) C. proc. civ., pronunţarea a fost amânată pentru data de 17 noiembrie 2009.
În plus, în vederea termenului de judecată fixat pentru 10 noiembrie 2009, deşi, în adevăr, mandatarul recurentei-reclamante a comunicat că se află în imposibilitate de prezentare, acesta a depus totodată şi scurte concluzii scrise (fila 50 dosar).
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că dreptul la apărare al recurentei-reclamante a fost pe deplin ocrotit oferindu-i-se explicit şi efectiv posibilitatea de a depune concluzii scrise suplimentare în termenul de pronunţare fixat.
Nici criticile sumare aduse soluţiei pronunţate nu pot fi primite.
Din considerentele sentinţei recurate rezultă că prin Decizia C.S.E.H.P.A. nr. 8364 din 13 iulie 2009 au fost aduse la îndeplinire dispoziţiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească anterioară pronunţată în favoarea recurentei-reclamante, respectiv a sentinţei civile nr. 2450 din 9 decembrie 2008 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3650 din 30 iunie2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Raportat la conţinutul acestor din urmă hotărâri judecătoreşti şi faţă de susţinerile reclamantei-recurente cuprinse în acţiunea sa astfel cum a fost succesiv precizată, prima instanţă a reţinut, cu justeţe, că cele două critici referitoare la greşita încadrare în gradul de handicap accentuat în loc de gradul I (grav) conform Ordinului MS nr. 726/2002 şi respectiv la lipsa menţiunii cu privire la nr. fişei medicale au fost deja examinate, cu autoritate de lucru judecat, astfel că nu pot face obiectul unei noi judecăţi.
În fine, în condiţiile în care nu au fost susţinute şi probate alte elemente de natură a demonstra nelegalitatea deciziei nr. 8964 din 13 iulie 2009, emisă ca act de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte, în acord cu argumentele înfăţişate şi de instanţa de fond, apreciază că întemeiat şi cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 554/2004, republicată a fost respinsă acţiunea reclamantei vizând în principal, obligarea autorităţii intimate la emiterea unei noi decizii şi având ca accesoriu solicitarea de acordare a daunelor morale.
Faţă de cele înfăţişate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M., prin mandatar M.C.V. împotriva sentinţei nr. 3945 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3703/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3793/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
