ICCJ. Decizia nr. 3798/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3798/2010
Dosar nr. 6319/2/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 659 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii G.C.I., C.C., C.G., V.M., T.I., D.M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a anulat Ordinele nr. 1165/C din 09 aprilie 2009 şi nr. 1163/C din 9 aprilie 2009, emise de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au arătat că prin Ordinul nr. 1163/C din 9 aprilie 2009 s-a revocat Ordinul nr. 768/C din 04 martie 2009, iar prin Ordinul nr. 1165/C din 09 aprilie 2009 s-a dispus ca, începând cu 01 martie 2009, să se achite sporul de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică judecătorilor care deţin hotărâri judecătoreşti prin care li se recunoaşte plata pentru viitor sau în continuare a acestui spor.
Un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă faptul că la data de 04 martie 2009 a fost emis Ordinul nr. 768/C al Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti prin care se dispune că începând cu data de 01 martie 2009 judecătorii beneficiază de un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizaţia brută lunară, aşadar, judecătorii aveau speranţa legitimă că vor primi necondiţionat sporul de 50%.
Instanţa de fond a mai reţinut că aceste două ordine încalcă Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care, urmare a admiterii recursului în interesul legii, s-a recunoscut dreptul la sporul de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică tuturor judecătorilor nu numai celor care deţin hotărâri judecătoreşti prin care se recunoaşte acest drept.
Faţă de caracterul obligatoriu al deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caracter conferit de art. 329 C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a respectat obligaţia impusă de această decizie.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că adresa nr. 76.602 din 03 iulie 2009 a cărei anulare s-a solicitat nu constituie un act administrativ în sensul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, ci o măsură stabilita de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalţi ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, având în vedere noile dispoziţii legale cu incidenţă asupra achitării drepturilor salariale pentru personalul din sistemul justiţiei si Legea 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009.
Fiind o simplă operaţiune de încunoştinţare a ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ - OUG nr. 71/2009 - coroborat cu Legea nr. 18/2009 şi Legea nr. 500/2002, iar nu o manifestare de voinţă unilaterală a unităţii emitente, susceptibilă de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăşi, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiate pe prevederile Legii nr. 554/2004.
Astfel, prin această adresă s-a precizat, în atenţia ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, că la data de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include şi sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, plata acestui spor urmând a se efectua potrivit OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin această adresă se aduce la cunoştinţă ordonatorilor secundari şi terţiari de credite situaţia bugetului şi noua formă de plată a sporului de 50% care s-a făcut în baza titlurilor executorii şi care se modifică conform OUG nr. 71/2009 modificarea constă în faptul că sporul nu se achită lunar ci eşalonat conform acestei ordonanţe de urgenţă).
Prin urmare, recurentul-pârât solicită instanţei de recurs să constate că adresa contestată nu are natura juridică a unui act administrativ, fiind doar o încunoştinţare cu privire la aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 71/2009 sau cu privire la efectele acestui nou act normativ, iar în consecinţă, să aprecieze că adresa în discuţie nu poate face obiectul unei plângeri prealabile sau al unei acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Examinând cauza şi sentinţa recurată precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că motivele de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., acesta cuprinzând motive străine cauzei.
În cauza de faţă instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea Ordinelor nr. 1165/C şi 1163/C din 9 aprilie 2009 emise de pârât.
În motivele de recurs, recurentul-pârât critică soluţia instanţei de fond, considerând că instanţa de fond în mod greşit a anulat adresa nr. 76602 din 3 iulie 2009.
Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate sunt străine pricinii.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c): „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, în raport cu sentinţa recurată, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei civile nr. 659 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3793/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3799/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
