ICCJ. Decizia nr. 3703/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Revizuire - Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3703/2010
Dosar nr. 3150/1/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4516 din 22 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva sentinţei civile nr. 65/CA din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu nicio probă oficială care să ateste afirmaţiile recurentei, în susţinerea cererii, atât în faţa comisiei, cât şi în faţa instanţei.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire recurenta P.N., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 5, coroborate cu cele ale art. 323 şi art. 324 pct. 4 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată în cauza de faţă este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.N. împotriva Deciziei civile nr. 4516 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3702/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3739/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|