ICCJ. Decizia nr. 3756/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3756/2010
Dosar nr. 5442/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iunie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia aVIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.J. de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, din cuprinsul Notei de Constatare din aprilie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean Mehedinţi la data de 9 noiembrie 1983, în calitate de informator, în scopul încadrării informative a unei persoane semnalate că „ s-a manifestat duşmănos la adresa politicii partidului şi statului, a redactat şi scos din ţară o scrisoare cu conţinut ostil RS România care a fost transmisă în luna noiembrie 1983 la postul de radio Europa Liberă şi a depus cerere de plecare definitivă din ţară cu întreaga familie", semnând, în acest sens un angajament, la data menţionată anterior, având numele conspirativ de colaborator „Ş„.
Reclamantul a mai arătat că în această calitate, pârâtul a furnizat mai multe materiale informative care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist de natură a viza îngrădirea dreptului de exprimare şi a libertăţii de opinie a dreptului la liberă circulaţie precum şi a dreptului la viaţa privată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 4111 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului C.J.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a apreciat că în persoana pârâtului sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 reţinând,în esenţă, următoarele:
Din conţinutul angajamentului din 9 noiembrie 1983 reiese că pârâtul a acceptat colaborarea în secret cu organe ale securităţii statului în direcţia informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului.
Urmare a acestui angajament pârâtul a întocmit mai multe note informative referitoare la mai multe persoane care, fie doreau să părăsească România, fie îşi exprimau dezacordul faţă de politica de stat şi de partid, de la acea vreme.
Instanţa de fond a constatat că din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât la 9 noiembrie 1983 şi notele informative depuse la dosar, rezultă că pe parcursul colaborării cu organele de securitate pârâtul a furnizat informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat, fiind astfel îndeplinită prima condiţie impusă de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Curtea de apel a apreciat că şi cea de-a doua condiţie prev. de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, este îndeplinită, informaţiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituţia României, de la acea dată.
Astfel, din nota informativă din 20 octombrie 1983, semnată de către pârât rezultă că acesta comunica discuţii purtate cu o persoană care intenţiona să părăsească România, întrucât era nemulţumită de modul de trai. Totodată, din notele informative din 18 noiembrie 1983 şi 25 octombrie 1983, semnate, de asemenea, de pârât, reiese că acesta furniza organelor de securitate, informaţii referitoare la concepţiile politice ale diverselor persoane şi la aprecierile acestora, în ceea ce priveşte situaţia politică din România, de la acel moment, precum şi la legăturile acestora cu cetăţeni străini.
Mai reţine instanţa de fond că din cuprinsul consemnărilor ofiţerilor de securitate, reiese că pârâtul oferea relatări detaliate referitoare la persoane care intenţionau să emigreze, corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau îşi exprimau opinii critice la adresa organelor Securităţii, şi care erau apreciate corespunzător de către aceste organe, caracterizările pârâtului realizate de ofiţerii securităţii fiind pozitive.
În raport cu conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată a persoanelor vizate în notele informative, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile securităţii, fiind astfel îndeplinită şi ce-a de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Împotriva sentinţei civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul C.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului formulat, recurentul-pârât a arătat că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O., nu a avut dreptul să se apere nici în faţa C.N.S.A.S.-ului şi nici în faţa instanţei de judecată. În acest sens, susţine recurentul că, fiind din judeţul Mehedinţi, a sosit la Curtea de Apel Bucureşti după finalizarea şedinţei de judecată aşa încât nu a avut posibilitatea de a-şi face apărări. Cu privire la procedura desfăşurată în faţa C.N.S.A.S. susţine recurentul că nu a fost chemat niciodată şi nu a avut dreptul la un avocat cea ce contravine art. 24 din Constituţia României.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs recurentul a invocat doar încălcarea dreptului la apărare atât în faţa C.N.S.A.S. cât şi în faţa instanţei de fond, în faţa căreia nu a putut fi prezent, nu a formulat apărări pe fondul cauzei şi nu a propus administrarea de noi probe.
Înalta Curte reţine că recurentul deşi a invocat drept motiv de nelegalitate încălcarea dreptului său la apărare nu a înţeles să propună administrarea de probe în recurs şi nu au făcut noi precizări de natură a repune în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii recurate, aşa încât va analiza cauza doar în raport de probele administrate în faţa instanţei de fond.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, este considerată colaborator al securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză instanţa de fond a reţinut în mod justificat că sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă, fără putere de tăgadă, că recurentul-pârât a semnat la data de 9 noiembrie 1983 un angajament cu organele Securităţii, primind numele conspirativ de colaborator „Ş„, calitate în care, a semnat un număr de 13 note informative, cu valoare operativă, prin care a furnizat, organelor fostei Securităţi, informaţii detaliate referitoare la unele persoane care intenţionau să emigreze, corespondau cu realizatori ai postului de radio Europa Liberă sau îşi exprimau opinii critice la adresa organelor Securităţii, referitoare la concepţiile politice ale diverselor persoane şi la aprecierile acestora, în ceea ce priveşte situaţia politică din România, de la acel moment, la legăturile acestora cu cetăţeni străini. Este fără dubiu că toate aceste informaţii, apreciate drept corespunzătoare de către organele fostei Securităţi, au fost de natură a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată a persoanelor vizate în notele informative.
Toate considerentele expuse, au convers către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală,motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J. împotriva sentinţei civile nr. 4111 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3753/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 609/2010. Contencios → |
|---|
