ICCJ. Decizia nr. 3824/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3824/2010
Dosar nr. 2068/1/2010
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 425 din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 139/F/CA din 09 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că susţinerea reclamantului în sensul că nu şi-a putut formula apărarea nu poate fi primită, întrucât acesta, legal citat a fost prezent şi asistat în instanţă de avocatul T.E.C., care a solicitat apelarea cauzei la a doua strigare, tocmai pentru a studia conţinutul întâmpinării şi a putea răspunde la excepţiile invocate.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa a reţinut că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, sancţiunea neexercitării acestui recurs administrativ fiind aceea a respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.
Susţinerea recurentului potrivit căreia adresa din 12 mai 2009 ar constitui dovada îndeplinirii procedurii prealabile nu a fost reţinută de instanţă, deoarece prin această cerere reclamantul solicita trecerea pe funcţia publică de execuţie de consilier clasa I şi nicidecum nu priveşte anularea Ordinului nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Judeţeană de Pensii Alba.
Constatând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs a apreciat că în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a dispus respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul M.I., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare declarate, desfiinţarea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, urmat de casarea sentinţei civile nr. 139/F/CA din 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi admiterea acţiunii reclamantului. cu consecinţa reintegrării acestuia în funcţia publică de conducere de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Alba începând cu data de 23 mai 2009.
Revizuentul a învederat, prin motivele căii de atac, că în raport de data pronunţării deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au intervenit modificări legislative de natură să influenţeze soluţia dată în cauză, precum şi înscrisuri omise a fi depuse în completarea dosarului.
Reclamantul M.I. a arătat că Ordinul nr. 431 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale Bucureşti este nul de drept, având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2010 şi nr. 1629 din 03 decembrie 2009 prin care au fost declarate neconstituţionale atât O.U.G. nr. 37/2009, cât şi O.U.G. nr. 105/2009, dar şi faptul că nu s-a respectat termenul de preaviz prevăzut de lege (30 de zile calendaristice), conform prevederilor art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece la data emiterii respectivului ordin revizuentul era pe funcţia publică de execuţie, conform Ordinului nr. 829 din 31 octombrie 2010 al Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale Bucureşti. Revizuentul a mai precizat că s-a conformat şi cerinţelor art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formulând în termenul legal de 6 luni de la emiterea ordinului plângere prealabilă, la care a primit răspuns prin adresa din 10 februarie 2010 a Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale.
Reclamantul M.I. nu a motivat în drept cererea de revizuire.
În cauză a formulat întâmpinare intimata Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de reclamantul M.I.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 317 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. în cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”.
De asemenea, în condiţiile art. 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată”, iar „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Este incontestabil, în raport de modul de formulare al frazei introductive a art. 322 C. proc. civ., că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă, în mod evident, atunci când instanţa de recurs - cum este situaţia în cauză - respinge ca nefondat recursul declarat de una din părţi împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.
În aceste condiţii, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac extraordinare de retractare declarate împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul M.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de M.I., împotriva deciziei nr. 425 din 28 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3883/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
